(10 august 1921 Cluj - 6 februarie 1993, München, Germania). Poet, prozator, critic literar si traducator. Este fiul lui Ioan Negoiţescu, ofiţer de carieră, şi al Lucreţiei Negoiţescu (născută Cotuţiu, fiica unui preot ortodox memorandist). A urmat cursurile liceelor „Gheorghe Bariţ” şi „Constantin Angelescu” din Cluj, precum şi ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. În anul 1937 a debutat cu versuri în ziarul local Naţiunea română. Ca student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat la Sibiu, după pronunţarea Diktatului de la Viena.