Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Nicolae BALOTĂ

Data nașterii : 1925-01-26


Nu exista Manuscris _ _ Nicolae BALOTĂ












(26 ianuarie 1925, Cluj - 20 august 2014, Nisa, Franţa). Critic literar, eseist, traducator.

Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1947). Doctorat în literatură universală şi comparată la Universitatea clujeană, sub conducerea lui Liviu Rusu. Devine asistent universitar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1946-1949), apoi cercetător la Filiala din Cluj a Academiei Române (1950-1954).
Stabilit la Paris, în 1981, este numit profesor de literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours şi la Universitatea din Le Mans (Franţa). Concomitent, lucrează şi la Radio „Europa Liberă”. Solicită şi obţine în 1987 azil politic în Franţa. În 1990, devine cetăţean francez. Revine periodic în România, susţinând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universităţile din Cluj şi Bucureşti. În 2003, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj îi conferă titlul de Doctor Honoris Causa. În prezent, trăieşte la Nice. A fost căsătorit cu prozatoarea Bianca Balotă (1936-2005).
A debutat jurnalistic în ziarul „România nouă” de la Sibiu (director Zaharia Boilă), în septembrie 1944, iar cu critică literară în „Revista Cercului Literar” de la Sibiu, nr. 1, din ianuarie 1945, ca membru al grupării.
 
Volume:Euphorion: eseuri, 1969, reeditat în 1999; Labirintul, 1970; Urmuz, 1970 , reeditat în 1997; Despre pasiuni, Bucureşti, 1971; Lupta cu absurdul, 1971, reeditat în 2000; Umanităţi, 1973; De la Ion la Ioanide. Prozatori ai secolului XX, 1974, reeditat în 1997; Introducere în opera lui Al. Phillipide, 1974, reeditat în 1999; Iacob Burkhardt, un umanist modern, 1974; Universul prozei, 1976; Arte poetice ale secolului XX, 1976; Universul prozei, 1976; Arta lecturii, 1978; Opera lui Tudor Arghezi, 1979, reeditat în 1997; Etosul creaţiei şi imperativele etice ale criticii, 1979; Scriitori maghiari din România, 1981, ediţia în limba maghiară, 2007; Mapamond literar, 1983; Parisul e o carte, 1994; Calea, adevărul şi viaţa. Meditaţii religioase, 1995, reeditat în 1999; Romanul românesc în secolul XX,, 1997; Arte poetice ale secolului XX. Ipostaze româneşti şi străine, 1997; Caietul albastru, 2007; Eminescu - poet al iniţierii în poezie, 2000; Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, 2001, reeditat în 2008; Literatura germană de la Sturm-und-Drang la zilele noastre, 2002, reeditat în 2007; De la Homer la Joyce, eseuri, 2007;

Traduceri: J. Burckhardt, Arta Renaşterii, I-II, Bucureşti, 1969 (în colab.); Marguerite Yourcenar, Piatra filosofală, Bucureşti, 1999; J. Burckhardt, Cultura Renaşterii în Italia, Bucureşti, Minerva, 2000 (în colab.);
 
Premii: Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române (1971); Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1974); Premiul Naţional pentru literatură (1999)
 



Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară