DAN BREAZ (n. 10 martie 1982, Turda) este critic şi istoric de artă, curator la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca şi, începând din anul 2013, doctor în filosofie al Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca. În cadrul aceleiaşi universităţi, a fost asistent de cercetare ştiinţifică, în cadrul unui Proiect CNCSIS (2009-2011), care studia interacţiunile dintre politicile culturale şi creativitatea artistică, în epoca globalizării. A urmat un program de studii avansate post-universitare GE-NEC III la New Europe College, București (2009-2010).
Dan Breaz a publicat studii din domeniul istoriei şi teoriei artei, al criticii de artă modernă şi contemporană, al politicilor culturale şi al managementului muzeal. În prezent, elaborează expoziții care valorifică patrimoniul național, aflat în colecţiile Muzeului de Artă din Cluj-Napoca şi expoziţii care
cercetează legăturile estetice dintre poezie și pictură.
Volume: .Un an crescut la loc, 2019; Pauză de om, 2023.

***
Numele ei este Ut Pictura Poesis. Dan Breaz debutează în poezie cu un stil pe deplin format. Unul dintre fermenții săi principali pare a fi dialogul cu artele contemporane, nu departe de experimentele poeților Școlii de la New York, marcanți pentru scena literară internațională în a doua jumătate a secolului trecut. Această relație modernă transpare și din felul cum poemul caută să se autonomizeze, să se purifice de elementul mimetic sau referențial. Impermeabilă la parafrază, rezistentă la traduceri în limbaj literal, poezia lui Dan Breaz găsește o nouă orientare magnetică a cuvintelor în spațiul alb al paginii, îndrumată de un instinct sigur al esențialului (Andrei Doboș)

Rod al unor îndelungi și migăloase decantări, poezia din Un an crescut la loc, cartea de debut, avea deja o patină foarte personală,includerea în clase, subclase, direcții poetice fiind, de aceea, oarecum dificilă. Descopăr în cartea de acum aceeași dorință de autonomie, cu respect pentru cuvinte și pentru geometria spațială a scripturalului, precum și știința de a „sub-prinde” dincolo de suprafața lucrurilor esențe și motive sub imperativul unei urgențe existențiale. Poezia sa a câștigat în siguranță și în profunzime. În plus, o extraordinară picturalitate – versurile îți stârnesc în minte ilustrații, poemele au corporalitate, închipuind neașteptate racursiuri. Pauză de om e proiectul umanității depline, gata de arhitecturi viitoare.(Irina Petraș)