(n. 25 noiembrie 1961, Năsăud/ Bistriţa-Năsăud) Eseist, traducător, sociolog. Este fiul poetului Vasile Dâncu. Facultatea de Istorie şi Filosofie, secţia Filosofie, a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1989); cercetare ştiinţifică în cadrele oferite de Catedra şi Laboratorul de Sociologie, Centrul de Cercetare a Relaţiilor Interetnice din Transilvania şi Asociaţia Sociologilor din România, filiala Transilvania; doctorat în sociologie cu tema „Dimensiunea simbolică a realităţii sociale”. Prof. univ. dr. Universitatea din Bucureşti şi Universitatea „Babeş-Bolyai”, Preşedinte IRES 2004-2008 senator PSD Cluj, Parlamentul României, membru al Comisiei pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă 2005-2007, observator şi deputat în Parlamentul European, membru al Comisiei pentru Dezvoltare Regională, Fost ministru in Ministerul Informaţiilor Publice în Guvernul României. Director al revistelor Transilvania Reporter şi Sinteza. Debut absolut:revista Convingeri comuniste, 1983.
Volume: Audienţa radio în România, 1998; Societatea civilă şi administraţia locală, 1999; Comunicarea simbolică. Arhitectura discursului publicitar, eseu sociologic, 1999; Comunicarea în managementul instituţional, 1999; Ţara telespectatorilor fericiţi. Contraideologii, eseuri, 2000; Politica inutilă, eseuri, 2007; Comunicare simbolică. Arhitectura discursului publicitar, reeditare, eseu sociologic, 2009; Ţara telespectatorilor fericiţi. Contraideologii, reeditare, eseuri, 2010; Patrie de Unică Folosinţă. Eseuri de critică sociologică, 2010; Mitologii, fantasme şi idolatrie (meditaţii şi flashmob-uri), eseuri, 2011; Poveştile, viaţa şi moartea (50 de texte pentru 50 de ani), eseuri, 2013; O Românie interioară, eseuri, 2013. Coautor al volumelor: Cartea blogurilor politice, 2010; Protecting Minorities in the Future Europe – Between Political Interest and International Law, 2002; Sociologie, 1996; Methodology for Developing a Local Policy for Poverty Alleviation, International Training Center ONU, 1999. Traduceri: Claude Javeau – Conversaţie Durkheim-Weber asupra libertăţii şi determinismului. Un dialog Filosofic, 1993. A colaborat la periodicele: Studia, Transilvania Review, Tribuna, Dilema Veche, 22, Cultura, Steaua etc.

* * *
În Poveştile…, scriitorul V.S.D. e mai prezent ca oricând. Micile eseuri sunt grupate în cicluri cu titluri laconice şi vag poetizante: Primăverile, Frici şi speranţe, Suferinţe, Tristeţile, Iubirile, Clujul, Transilvania, România, Patria mea şi câteva Exerciţii de admiraţie. Cele mai multe respectă ceremonialul povestirii cu auditoriu. Cititorul nu e uitat, textele i se adresează, este somat să se implice. Un pretext la zi este dezvoltat în meditaţii şi divagări, eventual sprijinit cu trimiteri la exemple celebre, pentru ca finalul să se rostească precum o morală. Dimensiunea etică nu lipseşte niciodată din cărţile lui Vasile Sebastian Dâncu. Intelectualul ardelean păstrează fine nuanţe iluministe în gesticulaţia sa. El împlineşte nu doar o datorie personală când îşi rotunjeşte poveştile, ci şi una de neam. Subiectele pot fi punctuale şi aparent minore, dar ele sunt cel mai adesea teme grave, cu prelungi reverberaţii. Iată câteva titluri: File din războiul nostru de o mie de ani cu ungurii, Scrisul ca o armă, Moartea ca spectacol, Politica noastră ucide speranţa, Fericirea într-o lume simplă, România oamenilor invizibili, Lungul drum spre Celălalt, Singurătatea noastră istorică, Transilvania, patria mea de hârtie şi celuloid. Şi aşa mai departe. Cartea se sprijină şi pe evocarea unor scriitori cu care autorul se simte afin sau a căror operă i-a slujit de model. Sunt prezenţi astfel Valeriu Anania, Mircea Ivănescu, Nicolae Breban, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ioan Es. Pop, Ion Mureşan, Ioan Pintea şi alţii. Cu o undă vagă de patetism, cât să dea căldură textelor, cu mici trucuri de orator deprins să vorbească celorlalţi pentru a-i atrage, cu puneri în scenă menite să pună în lumină sensuri adânci sau ascunse, Vasile Sebastian Dâncu e un scriitor cu care merită să stai la taclale preţ de-o carte sau de mai multe. (Irina Petraş)

Finalul de pe coperta acestei lucrări complexe, informate şi înţesate cu comentarii aplicate, este concludent pentru întrebările şi meditaţiile viitoare nu atât despre structura (circumscrisă convingător), cât despre impactul psihosocial şi poate despre efectul de bumerang al discursului publicitar contemporan. Pe de o parte, „prin publicitate şi prin spectacolul ei se proiectează poate mersul înainte spre alte forme de civilizaţie“; pe de altă parte, citim tot aici, „mesianismul publicitar este un spectacol care ascunde foarte bine, prin imaginile paradisiace, armături ideologice care nu mai au singure forţa de a duce înainte societatea“. (Mircea Muthu)

Ceea ce leagă „Poveştile, viaţa şi moartea“ de „O Românie interioară“ este, întâi de toate, povestea. O găsim în toate întâmplările zilei, fie ele sociale, politice, economice, culturale sau religioase. Aş asemăna textele cuprinse în această carte cu nişte aparate de zbor care rulează pe pista realitătii imediate numai atâta timp cât să se poată desprinde şi să urce pe cerul nuanţelor. Marile conexiuni şi marile revelaţii acolo se află. Şi tot acolo se află şi poezia acestei cărţi. (Ioan Es. Pop)

Ceea ce am numit „paradoxul Patriei” este un paradox interiorizat adânc de domnul Vasile Sebastian Dâncu,în modalitatea specială a disperării. Kierkegaard era marcat de disperare în relaţia lui cu Dumnezeu, Emil Cioran era marcat de disperare în relaţia lui cu Neantul, Metafizicianul poate fi marcat de disperare în relaţia lui cu Cuprinsul de necuprins al Existenţei. Vasile Sebastian Dâncu este marcat de disperare în relaţia lui cu Patria. […] Autorul cărţii Poveştile. Viaţa şi Moartea  are – chiar în limbajul dânsului – mai multe „roluri”. Noi (eu) am numărat 7, adică: el însuşi (1), membru de familie (2), profesor (3), om de ştiinţă (4), om politic (5), poet, ca şi tatăl dânsului (6), jurnalist (7). Cred că rolurile 3 şi 5 rămân, totuşi, concurenţiale. Dar, rolurile 6 şi 7 aproape că se suprapun, iar cititorul poate fi încântat de metaforele epistemice, diseminate în întreaga carte; carte în care interferează toate cele 7 roluri, ipostaze. În cazul lui Vasile Sebastian Dâncu, rolurile menţionate pot fi scrise liniştit cu Majuscule. (Tudor Cătineanu)