Precizare



Anul acesta (2020), de Ziua Poeziei, fiind noi deja obligați la izolare, i-am invitat pe membrii Filialei clujene la o șezătoare „emailată”. Cu ce-i poți ispiti mai lesne pe scriitori decât cu cuvinte?!

Am numit-o povestea cuvintelor copilăriei, a cuvintelor-madlenă. Sau a cuvintelor memoriei. Pe scurt, argumentul suna așa: o dată cu înaintarea în vârstă, răsar pe neașteptate în memorie cuvinte pe care le știai și le foloseai în vremea copilăriei. Uitate de atunci, ele s-au prefăcut în cuvinte-madlenă. Simpla lor rostire îți aduce în minte o poveste, o atmosferă, o lume.

Răspunsurile primite sunt fie mici întâmplări stârnite de invitația mea, fie eseuri, fie fragmente de proză. Am reprodus, în loc de prefață, eseul meu despre madlenitate și am ales ca deschidere eseul lui Ioan-Aurel Pop despre latinitate (ambele apărute în avanpremieră în România literară).

Poveștile-madlenă retrăiesc copilăria, dar sunt totodată elogii aduse bogăției limbii române de ieri și de azi.



Am cerut autorilor fotografii „tinere” care să slujească la recompunerea atmosferei de epocă.



I.P.

Categoria : Editoriale
Data adăugării : 2020-10-15