(n. 17 septembrie 1946, Lunca Bradului, judeţul Mureş). Lingvist şi filolog. Facultatea de Filologie a UBB (1969). Doctorat în filologie cu o teză intitulată Carte şi tipar în Bălgradul medieval.
Volume: Palia de la Orăştie (1582-1982). Studii şi cercetări de istorie a limbii şi literaturii române, 1984 (coautor); Biblia de la Blaj (1795), ediţie jubiliară, Roma, 2000 (coordonare filologică); Carte şi tipar la Bălgrad (1567-1702), 2001; Onomastik, 2002 (coautor); Nicolae Drăganu, Istoria literaturii române din Transilvania de la origini până la sfârşitul secolului al XVIII lea (Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines a la fin du XVIII e siecle, ediţie îngrijită, prefaţă şi note, 2003 (în colab.); Ioan Pătruţ, Studii de onomastică românească, ediţie îngrijită, postfaţă şi indice, 2005; Tezaurul toponimic al României. Transilvania. Judeţul Sălaj, 2006 (coautor, coord. şi revizie generală); Între filologie şi bibliofilie, 2007; Ion Budai‑Deleanu, Opere, ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii, glosar şi repere critice, 2011 (în colab.); Arheologia textului, 2012. A colaborat la periodicele: „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Apostrof”, „Observator cultural”, „Vatra”, „România literară”, „Cercetări de lingvistică”, „Limba română”, „Dacoromania”, „Revista muzeelor şi monumentelor”, „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi”, „Sargetia”, „Apulum”, „Mitropolia Ardealului”, „Biblioteca”, „Onoma” (Louvain) etc. Premiul Timotei Cipariu al Academiei Române, 2000. Medalia comemorativă „Iubilaeum A.D. 2000”, acordată de Scaunul Apostolic de la Roma pentru coordonarea filologică a ediţiei jubiliare a Bibliei de la Blaj (2001); Premiul „Perpessicius” al Muzeului Naţional al Literaturii Române pentru ediţii critice (2011).

* * *
 
Volumul Între filologie şi bibliofilie este în mod esenţial o lucrare ştiinţifică. Cu un discurs argumentat, cu siguranţa dată de legitimitatea informaţiilor, cu judicioasele exemple textuale şi lingvistice şi cu o bogată bibliografie de specialitate pe care o induce sistematic în numeroasele note de subsol, Eugen Pavel îşi convinge fără vreo dificultate cititorul. Desigur, am în vedere cititorul avizat. Adică pe acela care a fost deja iniţiat în rafinamentul parfumurilor grele, de „carte bătrână” şi pentru care fiecare detaliu de prezentare, fiecare descoperire şi recuperare din îndepărtate vremuri îi apropie o bucată vie de cultură.(Iulia Iarca)
Volumul Arheologia textului, apărut în 2012, completează imaginea unui istoric literar erudit şi prestigios, a cărui personalitate literară este pe deplin constituită şi afirmată în spaţiul public şi în domeniul de specialitate, cu o competenţă probată. (…) Istoric literar dintre cei mai exacţi şi mai probi, cercetător atent al ipotezelor culturale, religioase, politice, mentalitare, estetice privitoare la un manuscris vechi, la o carte veche sau la un fragment de text pus sub lupă, Eugen Pavel explorează cu erudiţie, conştiinciozitate şi onestitate „arheologia textului”. Lecturile sale sunt demne de toată încrederea. (Ion Simuţ)
Merită citit volumul Arheologia textului, publicat de autor la zenitul unei cariere de cercetător care include editarea jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795), a istoriei literaturii române vechi de Nicolae Drăganu, coeditarea operelor autorului Ţiganiadei şi o serie de explorări proprii în spaţiul vechii noastre culturi scrise. Textele adunate cu modestie în această carte rezervă surprize, mici revelaţii de parcurs care contribuie la crearea de noi reliefuri și perspective în domeniul studiului „infraliteraturii” și literaturii române vechi. (Ovidiu Pecican)
Deşi subiectele sunt, la prima vedere, pentru specialişti, Eugen Pavel reuşeşte o punere în pagină incitantă, Arheologia textului invitând la săpături misterioase cu descoperiri care ne conving că „textele vechi nu sunt nişte simple relicve amorfe, îngropate de vreme, ci închid în sine argumente irefutabile ale devenirii unei literaturi, ca şi ale ecloziunii limbii literare”. Întors la manuscris sau la tipăritura originală, filologul desenează chenare noi pentru informaţii pe care le considerăm, grăbit, definitiv catalogate şi aduce îndreptări la fel de surprinzătoare, dacă n-am şti deja, de mult, că o descoperire de istorie literară ajunge greu la conştiinţa publică – ea nu e luată în seamă în circuitul didactic ori editorial, eroarea perpetuându-se nestingherită. […] Exacte şi savuroase, arheologiile textuale se parcurg cu folos şi delicii. (Irina Petraş)

eug.pavel@yahoo.com