Mihaela URSA
Data nașterii : 1971-09-25
(n. 25 septembrie 1971, Sîngeorz-Băi). Teoretician şi critic literar. Doctor în filologie (2004). A absolvit Facultatea de Litere din Cluj (1995), unde este în prezent conferenţiar şi director al Departamentului de Literatură Comparată. Bursier postdoctoral al Academiei Române (2011-2013). Debut absolut în „Tribuna”, 1990. Membră a USR din 1999, membră a Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată, membră a Comitetului executiv al Societăţii Europene de Literatură Comparată. Împreună cu Alex Goldişeste redactor-şef al publicaţiei ştiinţifice indexate internaţional Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory.
A coordonat volume colective (Divanul scriitoarei, 2010, Intersecţii comparatiste contemporane,2018), a colaborat la zeci de volume din ţară şi din străinătate (selectiv: Romanian Literature as World Literature, Bloomsbury, 2018, Cultural Studies Approaches In the Study of Eastern European Cinema, Cambridge Scholars Publishing, 2016), a publicat sute de studii, articole, eseuri, recenzii în publicaţii ştiinţifice şi literare (selectiv: „Steaua”, „Apostrof”, „Vatra”, „Cultura”, „Observator cultural”, „Dilema veche” ş.a.).
Volume: Optzecismul şi promisiunile postmodernismului (1999); Gheorghe Crăciun – monografie (2000); Scriitopia (2005, ediţia revăzută 2010), Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă (2012), Identitate şi excentricitate. Comparatismul românesc între specific local şi globalizare (2013).
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj-Napoca, pentru istorie şi teorie literară (2005); Premiul Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România pentru cea mai bună carte de teorie literară (2006); Premiul cercetării ştiinţifice al Universităţii „Babeş-Bolyai”, (2005); Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România şi al filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (1999); diverse premii la colocvii, simpozioane şi sesiuni ştiinţifice studenţeşti, precum şi din partea Consiliului Local Cluj (1992-1998).
contact: mihaelaursa@gmail.com
* * *
„Aş putea spune că am citit Scriitopia ca pe un roman, dacă mi-ar plăcea aşa de mult romanul. Este o carte care creează scenarii (teoretice), personaje care doar prin numele lor sînt purtătoare de «poveşti» (filozofice, teoretice), multe trasee, circuite, intersectări, linii de fugă, specifice literaturii care-mi place mie - roman sau altceva. [...] O carte, aşadar, nu doar despre întoarcerea fantasmatică a autorului în text, ci şi despre cum se întoarce criticul în text. Nu prin «autoficţiuni» (începutul cărţii este doar o capcană), ci prin anvergură teoretică, erudiţie, arta interpretării, privirea critică vie («l’oeil vivant», ca să-l citez pe Starobinski), prin refuzul oricărui exerciţiu de putere, prin luminozitatea gîndirii sale. O autobiografie intelectuală. [...]O carte exemplară, de la care mulţi critici tineri şi mai puţin tineri au ce învăţa. Exemplară nu doar prin anvergura ei teoretică (pe care atît de puţini o au), dar şi prin felul în care Mihaela Ursa înţelege critica literară ca pe un mod de a fi într-o literatură: nu ca judecător, nu ca jucător autoritarist, nu ca unic deţinător al unicului adevăr, al verdictului, într-o reţea de relaţii de putere, ci ca un creator de idei şi de «ficţiuni» cu valoare de adevăr.” (Simona Popescu, „Mystory”, în „Noua Literatură”, nr. 21, februarie 2009)
„Cărţile Mihaelei Ursa beneficiază, dincolo de armătura teoretică solidă, de „bibliografia“ asimilată cu naturaleţe, de o scriitură suplă şi expresivă, fiind dominate, înainte de toate, de o luciditate pe cât de responsabilă, pe atât de nuanţată. O luciditate care face din îndoială un instrument hermeneutic inconturnabil, repunând în discuţie ipostazele şi instanţele textului literar.” (Iulian Boldea, „Hermeneutica îndoielii”, în „Apostrof”, nr. 11 (246), anul XXI, 2010)
„Înzestrată cu multă ştiinţă, cu remarcabile aptitudini de cercetare în câmpuri diferite (istoria literaturii şi a criticii universale, teorie literară şi comparatistică), dar şi cu o rară capacitate de construcţie teoretică, Mihaela Ursa propune cu Scriitopia o carte puternică, o ficţiune critică provocatoare care sper să fie – cu un termen ce revine frecvent în scrisul autoarei – germinativă în critica românească.” (Sanda Cordoş, „Ficţiunile şi ştiinţa criticului”, în “Steaua” 6/2006)
„Printre puţinele nume din critica noastră tânără pe care aş paria fără ezitare se numără Mihaela Ursa. Practicând fără aplomb critica de întâmpinare (şi, poate de aceea, mai puţin cunoscută publicului larg), ea pare să confirme mai degrabă vocaţia sintetică şi academizantă a «şcolii ardelene». Antiimpresionistă şi raţionalizantă, simţind în categorii şi gândind cu sistemă, Mihaela Ursa dovedeşte mai puţină priză la palpitul textului, având, în schimb, o mână sigură pentru proiectele cu bătaie mai lungă.” (Andrei Terian, „Autoarea în căutarea autorului” în „Ziarul de duminică”, 17 august 2007)
„Mihaela Ursa vede în ficţionalizarea unei proiecţii a lui «eu însumi» ca «celălalt» nevoia criticului de a anula solitudinea inerentă demersului său şi de a comunica, fie şi fictiv, nu iluzoriu, cu o subiectivitate creatoare. Fidelă demonstraţiei sale, autoarea încarnează viziunea sa asupra actului critic chiar în acest discurs despre cum construieşte criticul-autor imaginea celuilalt, recurgând la o ultimă fantasmă: specularitatea actului critic, remediu insidios al solitudinii.” (Delia Ungureanu, „Specularitatea actului critic”, în „Observator cultural” nr. 350, 7 dec. 2006)
„Cel mai sistematic studiu teoretic al noii generaţii de critici îi aparţine, fără echivoc, Mihaelei Ursa. Cultivarea iluziei critice conform căreia scrisul (despre textele altora) facilitează întâlnirea cu autorul din spatele ideilor, coroborată cu „manipularea” unei bibliografii impresionante fac din Scriitopia un proiect-pledoarie pentru reabilitarea subiectivitatii auctoriale. [...] Cartea e excelentă! Şi nu doar în contextul discuţiei despre critica tânără.” (Claudiu Turcuş, „Ce s-a întâmplat (în ultimii zece ani) cu literatura tânără. Note pe marginea unor cărţi”, în „Vatra” 3/2009)
„Captivă în revizuiri încruntate sau în bătălii canonice pe viaţă şi pe moarte, critica noastră din ultimii ani şi-a cam pierdut umorul şi gustul pentru speculaţie. Astfel încât un volum precum Eroticon-ul Mihaelei Ursa trece cu siguranţă drept o apariţie exotică. În filigranul micului tratat despre ficţiunile amoroase consacrate de literatura lumii (un tur interpretativ de forţă, de vreme ce perspectiva comparatistă face casă bună cu istoria ideilor şi chiar cu teoria literaturii) se ascunde o miză majoră: redescoperirea lecturii de plăcere şi a relaţiei nemediate între critic şi operă. Atât de proteică şi de expresivă e vocea autoarei pe tot cuprinsul cărţii, încât, vorbind tot timpul pe limba lui Longos, Dante, Cervantes sau Shakespeare, ea reuşeşte să atingă inflexiunea rară în care discursul despre amor se transformă el însuşi într-un discurs amoros. O carte căreia îi va cădea robit, sunt convins, chiar şi cititorul fără tragere de inimă spre critică.” (Alex Goldiş pentru coperta a patra)
A coordonat volume colective (Divanul scriitoarei, 2010, Intersecţii comparatiste contemporane,2018), a colaborat la zeci de volume din ţară şi din străinătate (selectiv: Romanian Literature as World Literature, Bloomsbury, 2018, Cultural Studies Approaches In the Study of Eastern European Cinema, Cambridge Scholars Publishing, 2016), a publicat sute de studii, articole, eseuri, recenzii în publicaţii ştiinţifice şi literare (selectiv: „Steaua”, „Apostrof”, „Vatra”, „Cultura”, „Observator cultural”, „Dilema veche” ş.a.).
Volume: Optzecismul şi promisiunile postmodernismului (1999); Gheorghe Crăciun – monografie (2000); Scriitopia (2005, ediţia revăzută 2010), Eroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă (2012), Identitate şi excentricitate. Comparatismul românesc între specific local şi globalizare (2013).
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj-Napoca, pentru istorie şi teorie literară (2005); Premiul Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată din România pentru cea mai bună carte de teorie literară (2006); Premiul cercetării ştiinţifice al Universităţii „Babeş-Bolyai”, (2005); Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România şi al filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (1999); diverse premii la colocvii, simpozioane şi sesiuni ştiinţifice studenţeşti, precum şi din partea Consiliului Local Cluj (1992-1998).
contact: mihaelaursa@gmail.com
* * *
„Aş putea spune că am citit Scriitopia ca pe un roman, dacă mi-ar plăcea aşa de mult romanul. Este o carte care creează scenarii (teoretice), personaje care doar prin numele lor sînt purtătoare de «poveşti» (filozofice, teoretice), multe trasee, circuite, intersectări, linii de fugă, specifice literaturii care-mi place mie - roman sau altceva. [...] O carte, aşadar, nu doar despre întoarcerea fantasmatică a autorului în text, ci şi despre cum se întoarce criticul în text. Nu prin «autoficţiuni» (începutul cărţii este doar o capcană), ci prin anvergură teoretică, erudiţie, arta interpretării, privirea critică vie («l’oeil vivant», ca să-l citez pe Starobinski), prin refuzul oricărui exerciţiu de putere, prin luminozitatea gîndirii sale. O autobiografie intelectuală. [...]O carte exemplară, de la care mulţi critici tineri şi mai puţin tineri au ce învăţa. Exemplară nu doar prin anvergura ei teoretică (pe care atît de puţini o au), dar şi prin felul în care Mihaela Ursa înţelege critica literară ca pe un mod de a fi într-o literatură: nu ca judecător, nu ca jucător autoritarist, nu ca unic deţinător al unicului adevăr, al verdictului, într-o reţea de relaţii de putere, ci ca un creator de idei şi de «ficţiuni» cu valoare de adevăr.” (Simona Popescu, „Mystory”, în „Noua Literatură”, nr. 21, februarie 2009)
„Cărţile Mihaelei Ursa beneficiază, dincolo de armătura teoretică solidă, de „bibliografia“ asimilată cu naturaleţe, de o scriitură suplă şi expresivă, fiind dominate, înainte de toate, de o luciditate pe cât de responsabilă, pe atât de nuanţată. O luciditate care face din îndoială un instrument hermeneutic inconturnabil, repunând în discuţie ipostazele şi instanţele textului literar.” (Iulian Boldea, „Hermeneutica îndoielii”, în „Apostrof”, nr. 11 (246), anul XXI, 2010)
„Înzestrată cu multă ştiinţă, cu remarcabile aptitudini de cercetare în câmpuri diferite (istoria literaturii şi a criticii universale, teorie literară şi comparatistică), dar şi cu o rară capacitate de construcţie teoretică, Mihaela Ursa propune cu Scriitopia o carte puternică, o ficţiune critică provocatoare care sper să fie – cu un termen ce revine frecvent în scrisul autoarei – germinativă în critica românească.” (Sanda Cordoş, „Ficţiunile şi ştiinţa criticului”, în “Steaua” 6/2006)
„Printre puţinele nume din critica noastră tânără pe care aş paria fără ezitare se numără Mihaela Ursa. Practicând fără aplomb critica de întâmpinare (şi, poate de aceea, mai puţin cunoscută publicului larg), ea pare să confirme mai degrabă vocaţia sintetică şi academizantă a «şcolii ardelene». Antiimpresionistă şi raţionalizantă, simţind în categorii şi gândind cu sistemă, Mihaela Ursa dovedeşte mai puţină priză la palpitul textului, având, în schimb, o mână sigură pentru proiectele cu bătaie mai lungă.” (Andrei Terian, „Autoarea în căutarea autorului” în „Ziarul de duminică”, 17 august 2007)
„Mihaela Ursa vede în ficţionalizarea unei proiecţii a lui «eu însumi» ca «celălalt» nevoia criticului de a anula solitudinea inerentă demersului său şi de a comunica, fie şi fictiv, nu iluzoriu, cu o subiectivitate creatoare. Fidelă demonstraţiei sale, autoarea încarnează viziunea sa asupra actului critic chiar în acest discurs despre cum construieşte criticul-autor imaginea celuilalt, recurgând la o ultimă fantasmă: specularitatea actului critic, remediu insidios al solitudinii.” (Delia Ungureanu, „Specularitatea actului critic”, în „Observator cultural” nr. 350, 7 dec. 2006)
„Cel mai sistematic studiu teoretic al noii generaţii de critici îi aparţine, fără echivoc, Mihaelei Ursa. Cultivarea iluziei critice conform căreia scrisul (despre textele altora) facilitează întâlnirea cu autorul din spatele ideilor, coroborată cu „manipularea” unei bibliografii impresionante fac din Scriitopia un proiect-pledoarie pentru reabilitarea subiectivitatii auctoriale. [...] Cartea e excelentă! Şi nu doar în contextul discuţiei despre critica tânără.” (Claudiu Turcuş, „Ce s-a întâmplat (în ultimii zece ani) cu literatura tânără. Note pe marginea unor cărţi”, în „Vatra” 3/2009)
„Captivă în revizuiri încruntate sau în bătălii canonice pe viaţă şi pe moarte, critica noastră din ultimii ani şi-a cam pierdut umorul şi gustul pentru speculaţie. Astfel încât un volum precum Eroticon-ul Mihaelei Ursa trece cu siguranţă drept o apariţie exotică. În filigranul micului tratat despre ficţiunile amoroase consacrate de literatura lumii (un tur interpretativ de forţă, de vreme ce perspectiva comparatistă face casă bună cu istoria ideilor şi chiar cu teoria literaturii) se ascunde o miză majoră: redescoperirea lecturii de plăcere şi a relaţiei nemediate între critic şi operă. Atât de proteică şi de expresivă e vocea autoarei pe tot cuprinsul cărţii, încât, vorbind tot timpul pe limba lui Longos, Dante, Cervantes sau Shakespeare, ea reuşeşte să atingă inflexiunea rară în care discursul despre amor se transformă el însuşi într-un discurs amoros. O carte căreia îi va cădea robit, sunt convins, chiar şi cititorul fără tragere de inimă spre critică.” (Alex Goldiş pentru coperta a patra)
![[Noutati prin RSS]](http://uniuneascriitorilor-filialacluj.ro//Poze/rss.png "Noutati prin RSS")