(n. 27 noiembrie 1947, Chirpăr /Sibiu). Critic literar, eseistă, traducătoare. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1970). Doctor în litere (1980). Debut absolut Luminiţa, 1957 (versuri). Membră a The International Women s Writing Guild, New York.

Volume: Proza lui Camil Petrescu, eseu, 1981; Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă, eseu, 1989; Curente literare – dicţionar-antologie, 1992; Figuri de stil – dicţionar-antologie, 1992; Ion Creangă, povestitorul, eseu, 1992; Genuri şi specii literare – dicţionar-antologie, 1993; Camil Petrescu – schiţe pentru un portret, eseu, 1994; Literatură română contemporană - secţiuni, critică literară, 1994; Metrică şi prozodie – dicţionar-antologie, 1995; Ştiinţa morţii, eseu, 1995; Teoria literaturii – dicţionar-antologie, 1996; Eminescu – album-antologie, 1997; Limba, stăpâna noastră. Încercare asupra feminităţii limbii române, eseu, 1999; Literatura română pentru gimnaziu şi pentru examenul de capacitate, 1999; Poetes roumains contemporains, antologie şi prefaţă, Quebec, 2000; Marseille, 2000; Panorama criticii literare româneşti. Dicţionar ilustrat, 1950-2000, 2001; Ştiinţa morţii, vol. 2, eseu, 2001; Teoria literaturii – dicţionar-antologie, ed. a doua, revizuită, 2002; Feminitatea limbii române. Genosanalize, 2002; Liviu Rebreanu, în Auteurs européens du premier XX^e siècle, vol. 1-2, Editions de Boeck Université, Bruxelles, 2002; Cărţile deceniului 10, critică literară, 2003; Camil Petrescu. Schiţe pentru un portret, eseu, 2003; Fabrica de literatură, 2003; Mic îndreptar de scriere corectă, 2004; Ion Creangă. Povestitorul, 2004; Despre locuri şi locuire, 2005; Miezul lucrurilor. Convorbiri cu Alexandru Deşliu, 2006; Despre feminitate, moarte şi alte eternităţi, 2006; Teme şi digresiuni, 2006; Cărţi de ieri şi de azi, 2007; Literatură română contemporană. O panoramă, 2008; Teoria literaturii, 2008; Literatură română contemporană. Prelungiri, 2010; Locuirea cu stil, 2010; Moartea la purtător. Stări şi cuvinte, 2012; Divagări (in)utile. Viaţă şi literatură, 2012.

Traduceri: Henry James, Povestiri cu fantome, 1991; Anatoli Rîbakov, Copiii din Arbat, 1991; Marcel Moreau, Discurs contra piedicilor, 1993; Farmecul şi groaza, 1994; Virgil Tănase, România mea, 1996; Poeţi din Quebec, antologie, 1997; Sylvain Rivière, Locuri anume, 1997; Marcel Moreau, Artele viscerale, 1997; Marcel Moreau, Celebrarea femeii, 1998; Jacques de Decker, Roata cea mare, 1998; Jean-Luc Outers, Locul mortului, 1998; Michel Haar, Cîntul pămîntului. Heidegger şi temeiurile istoriei fiinţei, 1998; G. K. Chesterton, Orthodoxia sau dreapta credinţă, 1999 (ed. a II-a, 2002); Poeme. Cinci poeţi portughezi ( în colab.), 1999; Philip Roth, Animal pe moarte, 2001; Jean-Luc Outers, Compania apelor, 2002; Michel Lambert, A treia treaptă, 2003; Marcel Moreau, Extaz pentru o domniţă româncă, 2004; Ştefan J. Fay/ Marcel Moreau, Epistolar, 2005; Phillipe Jones, Proze, 2005 etc.

Coordonatoarea volumelor: Clujul literar 1900-2005, 2005; Cuvinte. Almanah literar, 2006; Literatură tânără, 2007; 100 de ani de viaţă literară transilvană, 2008; Starea prozei, 2008; Invitaţie la vers, 2009; Clujul din cuvinte, 2009; Ion Budai-Deleanu 250, 2010; Clujul din poveşti, 2011; Promenada scriitorilor, 2012 etc.

A colaborat la: Dicţionarul Scriitorilor Români (coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), vol. 2, 3, 4, 1995-2002. Coautor la Dicţionarul General al Literaturii Române, 2004-2005.

Prezentă în Il romanzo rumeno contemporaneo (1989-2010). Teorie e proposte di lettura, Bagatto Libri, Roma, 2010, 349 pag., a cura di Nicoleta Nesu, edizione italiana di Angela Tarantino, premessa di Luisa Valmarin,

Ediţii din Ion Brad, 1989; Ioana Em. Petrescu, 1999, 2001; Radu Stanca, 2001; Ion Creangă, 1999, 2001; Ioan Pavel Petraş, 2004 etc.

Ordinul Meritul Cultural în rang de cavaler, categoria A (2004); în rang de ofiţer (2010)

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj (preşedintă din 2005).

* * *

Eu, criticul:  Am fost dintotdeauna un pic profesoară, în sensul că bună-conducătoare-de-texte. Am citit cu gândul de a reţine pentru mine, dar neapărat şi pentru cei din jur. Citind mult, gustul s-a format, am căpătat nu doar oarecare siguranţă în a decide ce e bun şi ce nu, ci şi autoritate, încrederea celorlalţi în evaluările mele.
O să mă autodefinesc nu doar cu un ochi din afară, ci cu martori. Sunt cârtitoare: „Cine a urmărit cronicile Irinei Petraş cunoaşte spiritul polemic care animă comentariile sale literare, totdeauna originale şi incisive. Când începe să scrie despre o carte, are deja o dispută (mai veche) cu autorul sau contextul cărţii şi intrarea este pe cât de şocantă, pe atât de incitantă” (Gabriela Adameşteanu); neserioasă: fiica mea, Laura, mă declarase „cea mai neserioasă mamă” din clasa ei, compliment uimitor, căci însemna că nu-s deloc scorţoasă, că mă pot oricând copilări, că privesc cu oarecare seninătate „marile” probleme cotidiene; compliment pe care îl reia, fără să ştie, Mircea Mihăieş, numărându-mă printre acei „critici actuali care scriu pentru spectacol permiţându-şi să facă piruete şi să arunce spre spectatorul-cititor confetti şi jerbe de flori în mijlocul celei mai dificile disecţii literare. Este un risc asumat cu deplină luciditate, care transformă discursul critic, pe alocuri, în veritabile pasaje de literatură”; mai sunt şi al naibii de tentată să relativizez totul, nu cred în cei care ştiu (de unde, oare?) că fac „cultură mare” şi că lumea din jur e plină de inşi neînsemnaţi, nu-mi plac nici bătăliile fioroase pe teme în care subiectivitatea e invitat permanent, iar valoarea, hotărâtă de trecerea timpului. Scriu despre cărţi exact ce cred, cârtesc, dar fac adesea efortul de a găsi urma de fior când textul nu-i de tot prost: „ştie să se bucure de cărţile celorlalţi (...), excelenţa ei datorându-se, pe de o parte, supleţei entuziaste cu care abordează fiecare text şi, pe de alta, reprimării radicale a negativismelor” (Ştefan Borbély). Nefiind amatoare de bârfe şi discuţii la o cafea, „vorbesc” doar/mai ales cu cărţile şi descarc în cronici şi ceea ce, poate, ar rămâne pe dinafară dacă s-ar „stâmpăra” înainte. Apoi, cum am mai spus (!), dacă e un Autor cu majusculă, îl iau foarte în serios şi intru rapid în dialog cu el, tentată să... cârtesc la fiecare mică alunecare/deviere/exagerare. Fireşte, e mereu vorba aici despre ceea ce mi se pare mie că e într-un fel sau altul: nu mă cred nicidecum vreun dumnezeu atoateştiutor, dar nici nu cred că poţi porni la drum dacă nu crezi măcar tu în valabilitatea celor spuse de tine. De aici, poate, directeţea şi alura de verdict a scrisului meu. E un fel de contract tacit – eu, criticul, promit să te observ cu o subiectivitate cât mai obiectivă cu putinţă, în seama bibliotecii traversate şi a gustului înnăscut şi lucrat, iar tu, scriitorul, îmi acorzi credit. Relaţia dintre scriitor şi critic are, cred, cel puţin două feţe: una de egalitate, amândoi fiind scriitori şi având interese şi probleme comune, a doua, de contract liber consimţit: „Ne aflăm în faţa unui spirit senin şi echilibrat, menţinând dreapta măsură între noutate şi tradiţie, solidar cu literatura de calitate şi dornic de substanţă. Un spirit deloc ardelean prin fineţea disocierilor şi profund ardelean prin civilitate şi responsabilitate. Pentru Irina Petraş, critica nu este un război pentru iluzoria putere literară, ci un angajament total în slujba Literaturii, înţeleasă ca numen şi mod de viaţă. Criticul este un soldat al literaturii, dar un soldat veşnic insubordonat, conştient că ascunde în raniţă bastonul de mareşal” (Răzvan Voncu)Criticul e cel care alege să urmărească scrisul celorlalţi şi să-l secondeze cu scrisul său: „Irina Petraş e una dintre conştiinţele critice importante ale acestui moment. Critic activ, cu o mare capacitate de cuprindere a fenomenului literar, cu perspicacitate estetică şi o fină comprehensiune, Irina Petraş reprezintă o personalitate în oglinda căreia actualitatea se reflectă şi se regăseşte plenar, în toate complicaţiile şi subtilităţile ei” (Ion Simuţ).  "Irina Petraş este un critic literar complet. Comentează producţia editorială curentă, scrie şi despre clasici, pentru a oferi contemporanilor repere, întocmeşte lucrări de sinteză, face consideraţii asupra limbii române, participă la colocvii şi lansări de cărţi şi mai şi conduce Filiala Cluj a USR, nu ca o funcţionară, ci ca un creator de viaţă literară. Iar toate acestea le face cu talent şi inspiraţie, dându-le celor din jur sentimentul plăcut că se află în raza unei conştiinţe critice atotcuprinzătoare şi atotpătrunzătoare, că scrisul lor nu este o "invocaţie adresată nimănui" (Alex Ştefănescu). În fond, scriitor-scriitor ori scriitor-critic, scrii dintr-o nevoie interioară. „Temele” sunt şi pentru critic la alegere. Nu (mai) cred că criticul are neapărat şi anume datoria de a asigura „sănătatea” literaturii contemporane lui. Poate să aleagă să nu citească o carte fiindcă proiectul său de lectură nu o vizează. Şi scrisul său e liber şi personal(izat). "Impresionează la Irina Petraş polidimensionalitatea textelor sale, recurgând la tehnica proustiană, îmbinând senzaţii cu memorie, divagări eseistice, complementarităţi diverse, creând o atmosferă (culturală) destinsă. Alcătuieşte câte o poveste critică a fiecărei cărţi" (Paul Aretzu).

irinapetras@yahoo.co.uk;
www.irinapetras.ro