(n. 26 ianuarie 1960, Gherla/Cluj). Prozator. Facultatea de Geografie-Geologie a Universitatii Bucureşti. Debut absolut in Tomis, 1992.

Volume:  Vestitorul, roman, 1997;  Sah orb..., 1999; Război ascuns, 2005; Cu ou şi cu oţet, 2008; Cărţile vieţii, roman, 2009.



* * *

Romanul lui Dan Persa reprezinta un „imn” inchinat vietii, cu toate frumusetile si mizeriile sale omenesti, prea omenesti, dar si o „poezie” a desertaciunii, extrasa direct din Eclesiast (in ciuda umorului care invioreaza multe pagini). Vesele si triste, Cartile vietii reconfirma ingeniozitatea autorului, un prozator inzestrat cu fantezie, inteligenta narativa si virtuozitate stilistica. Gabriela GHEORGHISOR

Asemenea jocuri intertextuale nu sunt însă, în cazul lui Dan Perşa, nici pur ludice şi nici gratuite: cu ajutorul lor, romancierul izbuteşte să pună semnul unei depline egalităţi între istorie şi literatură, demonstrând că totul, dar absolut totul, e numai poveste. Iar lumea, cu oamenii şi cu destinul lor, opera unui povestaş divin care compune, recurgând la inepuizabile energii creative, cărţile vieţilor şi ale morţilor noastre, căci a fi nu înseamnă de fapt decât a fi povestit. Acesta pare să fie tâlcul mai profund al romanului lui Dan Perşa, pe care scriitorul îl diseminează în savuroase pagini de istorie levantină, care vizează cea mai înaltă performanţă stilistică. Fără a arhaiza excesiv, autorul scrie colorat, adeseori cu umor, dovedindu-se perfect stăpân pe mijloacele sale şi realizând un roman cu adevărat exemplar şi din punctul de vedere al scriiturii. Odată cu Cărţile vieţii, el ne dă certitudinea unui prozator de mare calibru, care stăpâneşte aproape la perfecţiune lecţia ficţiunii postmoderniste. Octavian SOVIANY

Romanele lui Dan Perşa sunt derutante, alunecoase, surprinzătoare. Ele îmbină realul şi fantasticul în chip ingenios, se întorc într-un trecut pe care din istorie îl ştiam altfel sau privesc spre un viitor pe care îl anticipează într-un mod cu totul neconvenţional. „Cărţile vieţii”, romanul recent apărut la Editura Cartea Românească, se înscrie în această formulă, fiind însă diferit de cele anterioare şi prin subiect, şi prin tratarea lui. Ar putea părea şi este într-un fel un roman istoric, din moment ce personajele principale sunt Stolni-cul Cantacuzino şi fiul său Ştefan, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu (Costadin scrie Dan Perşa). Acţiunea se petrece în timpul vieţii acestora, iar capitolele sunt fragmente de biografii ale celor menţionaţi, ca şi ale altora. Dar ce fel de biografii? Într-un mod foarte subtil, Dan Perşa combină traseul vieţilor personajelor lui cunoscut prin istorie cu amănunte ipotetice ce s-ar zice că romanţează istoria, dar şi cu altele care sunt vădit imposibile în sensul unei relatări fie şi romanţate, ci trec în fantastic. Horia GARBEA