(n. 19 octombrie 1968, Deva). Critic literar, eseistă. Facultatea de Litere a UBB Cluj (1992). Debut absolut cu poezie în Tribuna, 1984, iar cu cronică literară și proză scurtă în Echinox, 1988. Doctorat în filologie, magna cum laude, în 2002, cu teza Eugène Ionesco sau experiența nesupunerii. Membră a CIEF (Conseil International d Études Francophones). Membră în colegiul de redacție al revistei „Studia Universitatis Babeș-Bolyai“, seria Dramatica. Membră a Centrului de Cercetări Literare și Enciclopedice.
 
Volume: Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, 1997; ed. a II-a, 2004; Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, 2002; ed. a II-a revăzută și adăugită, 2022;Ficțiune și teatralitate, 2003; Dumitru Țepeneag și canonul literaturii alternative, 2007;Teatru și identitate. Interpretări pe scena interioară. Theatre and Identity. Interpretations on the Inner Stage, 2012; Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii, 2021. Două dintre cărțile sale au fost traduse și publicate până acum în străinătate: Dumitru Tsepeneag and the Canon of Alternative Literature, translated by Alistair Ian Blyth (Champaign & London, Dalkey Archive Press, 2011), și Ionesco. L Antimondo di uno scettico, traduzione di Maria Luisa Lombardo (Roma, Aracne Editrice, 2016).
Semnează cu numele Laura Francisca Pavel volume de poezii: Trucuri urbane, 2022; Acțiuni și protocoale, 2023.
 
Ediții: Nicolae Breban, Bunavestire, ediția a IV-a, prefață, tabel cronologic și referințe critice, 2002; Dumitru Țepeneag, La belle Roumaine, ediția a II-a, revăzută, prefață, 2007; Nicolae Breban, Bunavestire, ediția a V-a definitivă, cronologie și referințe critice, vol. I-II, 2011.
 
Coautoarela Dicționar analitic de opere literare românești, 4 vol., 1998-2003; ed. definitivă, 2007; T(z)ara noastră. Stereotipii și prejudecăți, 2006; Poetica dell immaginario, 2010; Antologia prozei scurte transilvane actuale, 2010; Multiculturalismo e multilinguismo / Multiculturalisme et multilinguisme, 2010; Dicționarul cronologic al romanului românesc (1990-2000), 2011;Dicționarul cronologic al romanului tradus în România (1990-2000), 2017; Dicționarul general al literaturii române, ed. a II-a, 2016-2021; Victor Man: Luminary Petals on a Wet, Black Bow,New York, 2017; Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini până în anul 2000, 2023.
 
Traduceri: Melanie Klein, Iubire, vinovăție, reparație, 1994 (în colab.); Evelyn Underhill, Mistica, 1995.
 
Premiul pentru debut editorial (secțiunea eseu) la Salonul Național de Carte, Cluj, 1997; Premiul Henri Jacquier al Centrului Cultural Francez din Cluj, 2003; Premiul Cartea anului ‒ Critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, 2007; Premiul „Tudor Vianu” ‒ pentru teoria literaturii și a culturii al Muzeului Național al Literaturii Române, 2022; Premiul pentru Cartea de poezie la Festivalul Național „George Bacovia”, 2023.
  
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

***
 
Antimemoriile lui Grobei:„Cu simpatic aplomb, pentru că este al tinereții, eseista proclamă din punctul de pornire intenții radical înnoitoare, angajată pe «calea unei lecturi lipsite de prejudecăți», din a cărei perspectivă psihocritică nu numai ca autor Nicolae Breban va fi perceput, dar și ca «metapersonaj» (în altă parte este văzut ca «suprapersonaj» al propriilor romane.” (Gabriel Dimisianu, în „România literară”, nr. 47, 26 noiembrie-2 decembrie 1997)
 
„Antimemoriile lui Grobei constituie în prezent studiul cel mai complet și mai pertinent al operei brebaniene (care își asumă explicit și riscurile judecăților de valoare, ale operațiilor axiologice) – o prezență cu atât mai necesară, cu cât subiectul său nu deține încă în cultura noastră o poziție suficient revizuită.” (Mihaela Ursa-Pop, în „Apostrof”, nr. 11, 1998)
 
Ionesco. Anti-lumea unui sceptic: „Laura Pavel își fură cititorul într-un tip de lectură care este, din fericire, în ciuda tuturor accepțiunilor blamabile ale termenului, participativă.” (Ovidiu Mircean, în „Steaua”, nr. 1-2, 2003)
 
„Tânăra eseistă clujeană Laura Pavel își propune a ne oferi o perspectivă asupra lui Eugène Ionesco, bizuită, așa cum ține a preciza, pe o metodă concomitent «raționalistă și etică». O premisă insolită a acestei alianțe o constituie excluderea absurdului din câmpul de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd.” (Gheorghe Grigurcu, în „România literară”, nr. 11, 19-25 martie 2003)
 
„Prin lectura ei interpretativă, ce se vrea radical nouă, eseista clujeană își propune, astfel, să ne ofere un «portret cât mai fidel, sau, cel puțin, cât mai plauzibil, al fascinantului personaj Ionesco». [...] Prin studiile care stau la baza orientării acestei lucrări, ea se înscrie într-o falie ce separă poetica modernă a avangardei și a așa-zisului absurd de o poetică postmodernă a deconstructivismului și a alterității parodice a textului.” (Nicolae Balotă, în „Apostrof”, nr. 6, 2003)
 
„Examinarea chipurilor în care prin coliziunea unor coduri literare extrem de diferite Ionesco izbutește să creeze o antilume, dar și o operă literară de maximă soliditate, îi izbutește pe deplin Laurei Pavel. Așa încât o lectură ce la început mi s-a părut una «de efort» a devenit una «de plăcere», stimulativă din punct de vedere intelectual. Cartea tinerei exegete clujene e una de mâna întâi, cea mai bună monografie consacrată marelui scriitor apărută în spațiul cultural românesc.” (Mircea Morariu, în „Familia”, nr. 6, 2003)
 
Ficțiune și teatralitate: „Diverse fațete ale moștenirii lui Nietzsche fac obiectul cărții Laurei Pavel, Ficțiune și teatralitate, care pornește de la ideea inevitabilelor relativizări, metodologice și conceptuale, produse în tot ce are legătură cu modus interpretandi, cum era de așteptat, într-un fel – aspect care ține de Zeitgeist – dar și în practicile ficționalizării. [...] Autoarea își concertează eforturile spre a dovedi că anumite categorii, cu care operează estetica și teoria literaturii de când lumea, anume adevărul iluziei și referentul, au o dinamică greu previzibilă, glisează în permanență, se substituie reciproc, vor să se elibereze de bovarism.” (Gabriel Coșoveanu, în „Ziua literară”, nr. 132, 27 nov. 2004)
 
„Laura Pavel, pe care am urmărit-o de la debutul din 1997 cu Antimemoriile lui Grobei, încântată să remarc familiaritatea subțire și tăioasă cu Biblioteca, densitatea senzuală, cărnoasă a stilului academic, încântarea cu care sunt înregistrate descoperirile, la Ionesco. Anti-lumea unui sceptic, unde recunoșteam deja un stil, sigur pe sine, proaspăt, alert, de o alertețe care antrenează cititorul într-o cursă cu obstacole dărâmate cu gesturi fulgerătoare, aș zice, pentru a înălța imediat altele în loc, din pura și profunda plăcere a comentariului infinit, deschis, labirintic, supus unui ritm trepidant și antrenant, care te somează să ții pasul, să intri în joc, să lași deoparte tabieturi și locuri comune, este o eseistă de excepție. [...] Am deschis ici-colo câteva paranteze, puține, dar în stare să arate expresivitatea frazei și știința rară a eseistei de excepție care e Laura Pavel de a găsi marca textuală ascunsă unei vederi grăbite. Lecturile reunite în volum [Ficțiune și teatralitate] sunt ele însele o lectură incitantă și invitând la revizuirea/reluarea propriilor lecturi.” (Irina Petraș, în „Contemporanul-Ideea europeană”, nr. 11, 2004)
 
Dumitru Țepeneag și canonul literaturii alternative: „Critic format la «școala suspiciunii», la maniera căreia se raportează deschis, Laura Pavel e mereu atentă la paradoxurile literarului. Prin efectul de teatralitate sau «efectul Don Quijote”, metaforă dintr-o carte anterioară, criticul măsoară întotdeauna coeficientul de dedublare a textului, capacitatea acestuia de a «ieși» din ficțiune și de a rosti ceva esențial despre sine. [...] Una peste alta: printr-o reală vocație detectivistică exersată pe contradicțiile și ambiguitățile interpretării, dar și prin deschiderea față de noile metode ale istoriei literare (cu largi consecințe de ordin cultural sau politic), Laura Pavel face, în ultima sa carte, un pas important în elucidarea delicatului «caz Țepeneag».” (Alex Goldiș, în „Cultura”, nr. 45, 15 noiembrie 2007)
 
„Eseul Laurei Pavel descrie roluri și fantasme narative, lumi imaginare speculare, nivele ficționale complementare, arpegii și capcane discursive, refracții și angulații inedite ale privirii auctoriale, libertăți regizorale, artificialități programate ș.a.m.d., reușind, în cele din urmă, o situare mai exactă și mai nuanțată a scriitorului în contextul literar contemporan.” (Irina Petraș, în „Apostrof”, nr. 2, 2008)
 
„De data aceasta, este meritul cărții Laurei Pavel să facă lumină, și o face, încă din prima parte intitulată «Onirismul – între istoria literară și istoria politică». [...] Autoarea insistă și demonstrează în special subversivitatea implicită a curentului, ce se va situa în răspăr cu formula «artă pentru artă», sprijinindu-și observațiile și pe texte aparținându-i lui Dimov, cel care a subliniat relevanța etică a programului estetic onirist prin faptul că literatura onirică nu mai oferă «iluzia unei certitudini, ci certitudinea unei iluzii», ce ar viza, crede Laura Pavel, «grava autoiluzionare utopic-totalitară a unei întregi comunități», punerea ei în discuție reprezentând o strategie de deschidere a ochilor cititorului, în deplină luciditate critică, «realismul dogmatic» fiind, de fapt, o «hipnoză împărtășită comunitar».” (Dana Pârvan-Jenaru, în „Observator cultural”, nr. 152, 14-20 februarie 2008)
 
Teatru și identitate. Interpretări pe scena interioară/Theatre and Identity. Interpretations on the Inner Stage:  With her seminal work on Ionesco, her voice has immediately entered the international critical debate contributing to the rethinking and redefining of the conceptual category of the  theatre of the absurd , inaugurated by Martin Esslin. Since then, she has addressed crucial issues in Theatre Studies, focusing in particular on intertextuality with an innovative critical approach and an interdisciplinary perspective, wherex theory and practice are never disconnected. In all her numerous publications, she is original in her outlook, dexterous with her tools, passionately argumentative in her assessments, and confident in sharing or contrasting her ideas with the authoritative views of other famous scholars. Her book, Teatru și identitate. Interpretări pe scena interioară/Theatre and Identity. Interpretations on the Inner Stage (2012) marks, in my opinion, a turning point and a widening and deepening of her critical investigation.  It tackles the challenging topic of the representation of cultural identity interweaving a subjective view and experience with a complex historical and analytical dissection (LAURA CARETTI, literary and theatre critic, Professor PdD of Drama  at University of Siena/Italy).
 
„Pasionată de reflecția teoretică, dar nu până într-atât încât să cadă pradă acelui «demon al teoriei» denunțat cândva de Antoine Compagnon într-o carte celebră, Laura Pavel interpretează fenomenul literar și artistic cu o receptivitate complice, izbutind rara performanță de a îmbina armonios spiritul de geometrie cu spiritul de finețe, într-o manieră discursivă de tip socratic și de sobră eleganță stilistică, deschisă nuanțărilor infinite. Ca atare, teoreticienii nu mai sunt prezentați aici în postura clișeizată de legislatori inclemenți, ci în aceea de «personaje» ale unui symposion pus în scenă cu remarcabilă virtuozitate regizorală. De la teoriile lui Bruno Latour, Giorgio Agamben sau Donald Davidson la interpretările ekphrastice și narațiunile hermeneutice exemplare, autoarea prezentului volum își poartă cititorii și pe cărările mai puțin umblate ale artei contemporane și ale istoriei noastre literare, analizând în câteva remarcabile studii de caz ficțiunea biografică și «trăitul cu stil», fenomenul boemei literare, precum și subtilele motivații psiho-sociale ale preferinței prozatorilor români din anii 70 pentru «romanul total». Volumul de față se citește pe nerăsuflate, ca un pasionant roman de idei trăite, în care reflecția se vede însuflețită mereu de palpitul vieții, în spiritul a ceea ce Nietzsche înțelegea prin «la gaya scienza»” (Antonio Patraș, Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii, coperta IV).

„Critica hipersubtilă și atentă să nu strivească nimic din vitalitatea textelor (fie ele teoretice sau literare) practicată dintotdeauna de Laura Pavel își identifică afinitățile. În Bruno Latour, Rita Felski, Martha Nussbaum și alte «personaje» ale prezentului volum, autoarea se descoperă pe sine, recomandându-se în același timp ca adeptă a unei critici post-teoretice, a afectelor, după o epocă îndelungată a ideologiilor și a suspiciunilor. Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii e primul asemenea manifest din studiile culturale românești” (Alex Goldiș, Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii, coperta IV).
 
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
laura.pav12@yahoo.com