Traduceri: Lorand Gaspar, Egeea, Iudeea, 1993; Jean-Luc Wauthier, Lecţii de absenţă, 1993; Ştefan Izsák, Infernul limitat, 1998; François Berger, Pânze indiene, 2001; G. Mosari, La lune sur la terre, 2003; Paul Mathieu, Păsări, traducere poezie,2017..

Prezentă în: Panorama poeziei aromâne (limba aromână), Meridiane poetice (limba albaneză), Antologia poeţilor ardeleni contemporani, 2003, Vingtieme anniversaire des rencontres poetiques, Elveţia, 2003, Clujul literar, dicţionar-ilustrat,2005, Poeti D΄Europa,Antologie a Centrului de Studii literare Val di Comino, 2006, Rijek, Antologie, Slovenia, 2008, Clujul din cuvinte, 2008, Cartea de aur, antologia Festivalului de plurilingvism, Paris, 2008, Time of poetry-Timpul poeziei, 2009, Iubirea mea Transilvania, de Dieter Schlesak, 2009, Invitaţie la vers, 2010.

Premiul Uniunii scriitorilor (Filiala Mureş) in 2001; Premiul Festivalului International Lucian Blaga (Lancrăm-Sebeş-Alba) in 2002, Premiul Fundaţiei culturale Sarah şi Haim Ianculovici din Israel in 2001, Premiul Festivalului International de poezie Constantin Belimace, Macedonia in 2002, Premiul Festivalului Internaţional Lucian Blaga, 2005

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

* * *

„Le thème dominant de cette oeuvre lyrique est la passion amoureuse sous tous ses aspects,même les plus sensuels comme :”ce baiser périssable/tu ne le changerais/pour les pièces d ΄or/de l΄ orient” Mais la précellence du présent ne l΄ empêche nullement d΄ enraciner son inspiration dans la tradition ancestrale par des nombreuses allusions à la Bible. Le lyrisme de Martha Izsak s ΄exprime dans un style limpide qui se reçoit comme une confidence chaleureuse;mais cet intimisme n΄ entrave pas le jaillissement métaphorique qui est la marque même de la poésie authentique” (Jacques Eladan, in  „L arche”, decembre 1999 nr. 502, Franţa)
 
 „Poeta este,indiscutabil,o profesionistă... Tonul uşor detaşat,numai atât cât să pară că emoţia amintirii e suspendată într-un amestec de complicitate duioasă şi reproş, referinţele livreşti apoi, sugerând o atmosferă de epocă precum şi a unui „aventuros” fantast, aluzia finală de extincţie conferă o profunzime reală acestui „desen” trasat cu fineţe...” (Petru Poantă, ”Steaua”, 1989, iunie, pg. 92)
 
„Ne-a convins, în acest sens, chiar ultima sa carte „Turnul din capăt” (ed. Clusium) care presupune cel puţin o maturizare deplină a conştiinţei artistice. […] Deşi interiorizat până la voluptatea „nerostirii”, lirismul acesta, de o fină caligrafie a contururilor vagi prelungite în murmur şi sugestie,este axat cu precădere pe motive şi teme de circulaţie universală... Cerebral şi lucid cel mai adesea,cântecul are,în acelaşi timp,tonalităţi grave încărcate de un fior cosmic” (Cornel Moraru, în ”Cuvântul liber”, 10 aprilie 1993)
 
„Pentru Martha Izsak poezia este a doua stare de a fi prezentă în Agora, comentând, descriind, angajând o atitudine nu numai de martor ci şi una de receptor dramatic al realităţilor lumii… o atitudine care echivalează cu proba conştiinţei lucide a destinului său... Volumul „Turnul din capăt” al Marthei Izsak impune cu siguranţă imaginea unei poetese cu personalitate marcantă, cu farmec feminin, mai mult, o conştiinţă de sine a unui artist ce-şi înţelege cu gravitate rostul rostirii sale despre lumea în care trăieşte” (Constantin Cubleşan, ”Steaua”, 11/1993)
 
„Lirica Marthei Izsak îşi cirscumscrie motivele între o meditaţie cel mai ades îndurerată,nostalgii amărui şi un erotism senzual interiorizat... „Cartea Ascunsă” e un volum bilingv, româno-francez, versiunea franceză aparţinând de asemeni autoarei într-un echivalent liric cu sunet poetic foarte frumos” (Jeana Morărescu, în „Literatorul”,nr.7_8,2000)
 
„O a doua ipostază a acestui lirism o constituie intensificarea notei de întărâtare a verbului,de agresivitate împotriva existenţialului, iniţial doar relativizat Contrastele se aglomerează într-un decor în care capătă o funcţie de căpetenie,pentru a întări simţământul unei despărţiri belicoase de un minus taxat drept intolerabil... Oscilând între elegia sumbră şi tabloul apocaliptic, precum şi între doi poli ai incompatibilităţii cu realul, unul sumbru, subiectiv, altul flamboaiant, obiectivat, poezia Marthei Izsak a reprezentat pentru subsemnatul, în selecţia antologică, o foarte agreabilă surpriză” (Gheorghe Grigurcu, în Prefaţa la Polenul e verbul, 2009).

„De altfel, fără nici o exagerare, discursul continuu al poetei vine şi se întoarce, voluntar sau involuntar, n-avem de unde şti, spre celebrele „dialoguri” ale antichităţii. Aceasta înseamnă că poeta are acces la filosofie, mai mult decât alţi contemporani care numai mimează sau pipăie apropierea. Neîndoielnic avem de-a face cu o poezie de cea mai bună şi nobilă factură, în care esenţială este în primul rând adoraţia pentru starea poetică, respectul pentru fiinţa neîncetat ostracizată a poetului” (Valentin Taşcu, în prefaţa la Supravieţuirea prin poezie, 2004)

„Mie mi se pare că se nedreptăţeşte un al treilea aspect important bine reprezentat în volum: dinspre elegie spre apocalipsă şi satiră. O culme atinge poeta când foloseşte enumerarea pentru a reda ceva din înţelepciunea Kabalei din cartea Zohar. Se cuvine, cred, să închei la un mod laudativ analiza volumului de faţă [Polenul e Verbul] cu prezentarea minunatului poem Odă limbii interioare” (Josef Eugen Campus, în Revista „Minimum”, nr. 274, februarie, 2010)

 

 (izsakmartha@yahoo.com)