(n. 22 ianuarie 1978, Cluj-Napoca). Critic literar, eseist. Facultatea de Litere a UBB Cluj, secţia Teatrologie (2000) şi secţia Română-Engleză (2003).  Redactor (2001-2002) şi redactor şef adjunct al revistei Echinox (2002-2003);  Doctorat în literatură comparată (UBB, 2008).

Colaborări la revistele Steaua, Echinox, Caietele Echinox, Thalia, Memoria, România liberă, Piaţa literară, Vatra, Drama, Apostrof, Observator Cultural, 22, Tribuna, Teatrul Azi.
 
Prezentă în volume colective: Analele Sighet 10, vol. X, Bucureşti, Fundaţia “Academia Civică”, Biblioteca Sighet, 2003; Dictionnaire des relations franco-roumaines. Culture et francophonie, coord. Maria Vodă Căpuşan, Marina Mureşanu-Ionescu, Liviu Maliţa, Cluj, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, 2003; Dicţionar Echinox A-Z. Perspectivă analitică, coord. Horea Poenar, Bucureşti, Cluj, Editura Tritonic, 2004; Ruxandra Cesereanu & Co, România înghesuită. Cutii de chibrituri, borcane, conserve(ipostaze ale ghetoizării în comunism şi postcomunism), Cluj, Editura Limes, 2006; Viaţa teatrală în şi după comunism, coord. Liviu Maliţa, Cluj, Editura EFES, 2006; T(z)ara noastră. Stereotipii şi prejudecăţi, coord. Ruxandra Cesereanu, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2007; Anunţuri mortuare în Re major, volum colectiv de proză scurtă semnat Claun Grup, Cluj, Editura Limes, 2008, Cărţile supravieţuitoare, coord. Virgil Podoabă, Braşov, Editura Aula, 2008.


A prefaţat volumul Dumitru Popovici, Teatru, 2002.

Volume: Cărţile omului dublu. Teatralitate şi roman în regimul comunist, Editura Limes, 2010.

* * *
 
Obligaţi să pozeze în eroi ai „lumii noi", locuitorii lagărului socialist au învăţat să ducă limbajul duplicităţii „pe noi culmi" ale progresului, fapt ce nu a rămas fără repercusiuni asupra literaturii vremii. Analizând o serie de romane redactate sub regimul comunist în spaţiul Europei răsăritene, autoarea a reuşit să reconstituie, dată fiind anvergura speciei literare amintite, etapele consolidării (conţinând şi germenii destrămării) „Imperiului Falsului", cu o expresie preluată de la Alain Besançon, desemnând dictaturile de tip sovietic (Ion Vartic).
 
Teza Ancai Haţiegan e că „teatralitatea“ specifică omului şi societăţii moderne este amplificată în interiorul regimurilor totalitariste. Efectul Big Brother ridicat la rang de politică de stat contribuie decisiv la încărcarea comportamentului uman cu o „supra-sarcină de teatralitate“. Sigur că, deşi enunţată astfel, teza pare simplă, implicaţiile şi consecinţele ei sunt extrem de fertile. Căci autoarea reconstruieşte, practic, întreaga istorie de idei a modernităţii din unghiul teatralităţii într-o naraţiune teoretică atât de coerentă, încât e greu de crezut că nimeni nu s-a mai gândit s-o facă înaintea ei. [...] Capacitatea de a reconstrui teoretic premisele duplicităţii comuniste e întrecută doar de finele analize dedicate unor autori postbelici de prima mână, nu doar de la noi, ci din întregul bloc est-european aflat sub influenţa sovietică. Scrierile lui Andrei Platonov, Marin Preda, Paul Goma, Norman Manea, Tadeusz Konwicki, Eugen Uricaru, Dana Dumitriu, Milan Kundera, Christa Wolf, Gabriela Adameşteanu sau Petre Sălcudeanu devin mostre credibile de literatură şi teatralitate în romanul postbelic (Alex Goldiş).