(15 august 1894, Sântana de Mureş, judeţul Mureş - 10 decembrie 1966, Bucureşti) Critic literar şi traducător. Fiul Anei (născută Hosu) şi al lui Ion Chinezu, ţărani. Liceul la Târgu Mureş, Facultatea de Teologie la Blaj şi cea de Litere la Budapesta şi la Bucureşti, luându-şi licenţa în filologie în 1920. Profesor de limba română în Târgu Mureş (1920-1925) şi în Cluj, la Liceul George Bariţiu (1925-1940). Colaboratorul lui Sextil Puşcariu la proiectele Muzeului Limbii Române: Dictionarul limbii romane, Atlasul lingvistic al Romaniei, bibliografiile Dacoromaniei.

În 1930,  doctor în litere al Universităţii din Cluj, cu teza Aspecte din literatura maghiară ardeleană. 1919-1929.  Între 1930 şi 1932, bursier la Paris. Susţine cronica literară la revista „Darul vremii" (1930), editată de Victor Papilian, şi conduce revista „Gând românesc" (1933-1940). În 1940 se mută la Bucureşti, lucrează în diplomaţie, iar în 1944 e deportat în Germania, de unde revine în anul următor.
A colaborat la „Dacoromania", „Societatea de mâine", „Revista Fundaţiilor Regale", „Erdely Helikon" etc.
 
Volume: Aspecte din literatura maghiară ardeleană. 1919-1929, Cluj, 1930 (trad. în engleză în 1997); Pagini de critică, îngrijită şi prefaţă de Ion Negoiţescu, Bucureşti, 1969.
 
Ediţii: Poezii patriotice, Cluj, 1938 (în colaborare cu Ion Breazu); Pavel Dan, Urcan Bătrânul, introducerea editorului, Bucureşti, 1938.
 
Traduceri din literatura maghiară (semnate cu pseudonimele Ion Urcan, Petre sau Petru Mureşanu, Andrei Aldea şi Alexandru Aldea), din Thomas Mann şi Ana Seghers.