(n. 12 septembrie 1945, Bucuresti). Poetă, prozatoare. Facultatea de Drept a UBB Cluj (1972).

Volume:  Provizorat, versuri, 2001; Antipozi, proză scurtă, 2005; Aşteptările, roman, 2006; Concertul de viole, roman, 2007; Povestiri dintr-un cartier de vest, 2010; Lumina şi umbra, 2012.




 
* * *
 
Avem de-a face cu o domesticire şi cu o intimizare a limbajului; un interval al discreţiei, în care sensibilitatea îşi permite privilegiul sincerităţii, iar arta se relaxează în deliciile diletantismului educat. Codrina Bran se încadrează riguros, însă nepremeditat, unei asemenea tipologii. [Versurile] conservă, în ansamblu, o atmosferă de reminiscenţe misterioase şi melancolia tandră a intimităţii solemne. Petru Poantă
 
Coerenţa viziunii, decelabilă la nivelul celor mai reuşite naraţiuni, este asigurată de predilecţia autoarei pentru destine crepusculare, aparţinând unor făpturi fragile surprinse în vulnerabilitatea lor (înnăscută sau dobândită), mereu accentuată de declinul biologic. Dan Damaschin.
 
Proza Codrinei Bran este o apă repede care îl ia pe cititor şi îl duce-târăşte-rostogoleşte exact acolo unde vrea autoarea, fără ca el să simtă asta ca pe o bruscare. Prozatoarea are întotdeauna ceva interesant de istorisit şi o face într-un mod alert şi atrăgător. Alex Ştefănescu
 
Prozele beneficiază şi de ingrediente ale genului policier, căci păstrează ceva din experienţa de om al legii a autoarei, în stare să instrumenteze atent dosare existenţiale încâlcite, contradictorii, cu valenţe neacoperite şi răspunsuri niciodată ultime şi fără rest. O frazare calm-tensionată şi bine strunită decupează eroine apatice, abulice, supuse masculinului dominator şi egocentric şi incapabile să-şi asume autonomia pe care înaintarea veacului le-o garantează, alături de altele, irupând în pagină cu gesturi rebele, răzvrătite şi lucide. Irina Petraş

codrina12@yahoo.com