Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară











Anca MEIROȘU

Data nașterii : 1985-07-05


Click aici pentru a vizualiza Manuscrisul - Anca MEIROȘU













(n.5 iulie 1985, Băicoi, jud. Prahova). Doctor în Filologie, Universitatea din Bucureşti. Bursier la ICUB – The Research Institute of the University of Bucharest (secţia: Ştiinţe Umaniste)

Volume de traducere apărute: Fericitul Augustin, Predici despre martiri, traducere din latină în română, cuvânt înainte şi note, Ed. Doxologia, Iaşi, 2021; Fericitul Augustin, Predici despre virtuţile creştine, traducere din latină în română, cuvânt înainte şi note, Ed. Doxologia, Iaşi, 2020; Fericitul Augustin, Despre răbdare. Despre adulter, traducere din latină în română, cuvânt înainte şi note,  Ed. Doxologia, Iaşi, 2019; Fericitul Augustin, Despre sfânta feciorie. Despre binele văduviei, traducere din latină în română, introducere şi note, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2019; Fericitul Augustin, Despre folosul căsătoriei. Despre căsătorie şi pofta păcătoasă, traducere din latină în română, introducere şi note, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2015.
contribuţii în volume de traducere: Dante, Despre elocinţa în limba vulgară, traducere din limba latină de Delia Breza, comentarii de Delia Breza, Anca Meiroşu, Alexander Baumgarten, studiu introductiv de Alessandro Raffi (tradus de Anca Meiroşu), Editura Polirom, Iaşi, 2022.
monografii: Magia în literatura latină imperială timpurie (sec. I-II d.Hr.)”, colecţia Noua Studia Classica. Noua Series. V, 2018, an de apariţie: 2020, ISBN: 978-606-16-0454-8, 978-606-16-1169-0 (vol. 5), ISSN; ISSN-L: 1842-9602, Editura Universităţii din Bucureşti, pp. 368.

***
“Să punem cărțile pe masă și să judecăm: între 2015 și 2021, Anca Meiroșu a publicat cinci volume de traduceri din opera lui Augustin. Ele conțin: Despre folosul căsătoriei, Despre căsătorie și pofta păcătoasă (Ed. Institutului biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2015), Despre sfânta feciorie, Despre binele văduviei (aceeași editură, în 2019), Despre răbdare, Despre adulter (Ed. Doxologia, Iași, 2019), Predici despre virtuțile creștine (cu 14 predici despre dragoste, căsătorie, răbdare și pace, la aceeași editură, în 2019) și Predici despre martiri (cu 23 de predici despre acest subiect, la aceeași editură, în 2021). Traducerile au o acuratețe admirabilă, luptând matur cu un text foarte dificil, iar lectura lor cu creionul în mână îmi provoacă mai multe gânduri. Mai întâi, faptul de a contempla în spatele textelor un om care este un abil filolog, care înțelege textul lui Augustin retoric, teologic și filosofic, ieșind din capcanele pe care le pune intersecția acestor domenii. Apoi, faptul că selecția temelor indică un Augustin preot și predicator, apropiat de faptele individuale umane și implicit moralist, într-un sens pe care operele din limba română nu îl arătau încă” (Alexander Baumgarten, “Augustin în limba română – volumele Ancăi Meiroșu”, în România literară, nr. 22/2021).
extras dintr-un articol propriu:
“Convingerea că totul are sau trebuie să aibă un sens dă naştere unui comportament de tip investigativ. Cînd vine vorba despre literatura scrisă, lucrurile se complică: devin manifeste două conştiinţe (cea a emiţătorului şi cea a receptorului) care izbutesc să comunice de la distanţă pe baza unei învoieli tacite: autorul pune la dispoziţia cititorului un produs estetic ale cărui elemente componente, aranjate conform unui plan, determină transmiterea unui mesaj, iar cititorul se angajează să intre fără prejudecăţi „în lumea autorului”, manifestînd deplină încredere în planul lui. În Practici ale interpretării de text (Ed. Polirom, Iaşi, 1999), autorul Ioan Pânzaru arată că interacţiunea dintre aceste conştiinţe începe în momentul în care semnificarea, „un fapt de intenţionalitate” este decodificată şi asimilată universului experienţial al receptorului. Acesta este punctul zero al interpretării. În anumite momente istorice, interpretarea şi-a depăşit statutul de „tehnică intelectuală”, dînd naştere unei adevărate fenomenologii. De pildă, în epoca medievală, interpretatum-ul dicta modul în care o operă trebuia înţeleasă, spre deosebire de epoca modernă care privilegiază caracterul euristic al exegezei. Omul modern nu mai simte presiunea căutării adevărului unic din spatele cuvintelor, ci se lansează într-o vînătoare de sensuri care, sub forma unui „ansamblu eterogen”, îi premiază implicarea tocmai prin caracterul lor nesfîrşit” (Anca Meiroşu, “Căutând un sens”, în Steaua, 4/2022).

Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară