-500-500.jpg "BODEA SĂLĂJAN Silvia")
(n. 31 mai 1949, Răstolț-Deșert, județul Sălaj). Poetă, prozatoare. A absolvit Facultatea de Litere a UBB.
Volume: În căutarea Graalului (2002); Talanţi risipiţi (2006); Chivot jefuit (2008); Suburbiile şarpelui (2011); Primejdia tăcerii (2013); Pelerin la poarta cerului (2014); Limita umbrei (2016); Serbările luminii (2018); Poveşti din lumea lui Tudor (2009); Satul Răstolţu-Deşert – metafora unei iubiri. Monografie (2009); Tudor şi Tania în lumea poveştilor (2016), Colecționarul de oglinzi (2020).Sechestrați de Corona – proză scurtă, Singurătatea celor învinși – roman, Libertatea din colivie - proză scurtă, eseuri; Povesti din lumea lui Tudor ( in limbile: română, engleză si maghiară) etc.
Prezentă în volume colective.
Colaborări la publicațiile: Magazin Sălăjean, Tribuna, Scoala noastră, Steaua, Literatura de azi, Caiete Silvane, Almăjdul, Media Kinder, Agora artelor, Destin românesc, Madrid, Poduri de dor peste Prut – Chișinău, Lumină lină – New York etc.
Premii: Menţiune de onoare - Concursul internațional Corona Italia, 2017; Premiul I la concursul naţional Poeziile toamnei, Premiul I la concursul de creaţie al editurii ART etc
***
Tema atât de dragă poetei este setea omului de desăvârșire, ceea ce îl determină să caute necontenit plenitudinea dumnezeiescului în actul creației. Desigur, în acest mediu elevat şi intim al gândirii nu poate pătrunde oricine, scriitorul convieţuind atât de confortabil cu propria-i existenţă şi cu Dumnezeu – este liniştea marilor întrebări, un câştig dintre cele mai importante pentru contextul lăuntric, semn că divinitatea, odată ce a dăruit har celui pe care îl iubeşte, îi va arăta, fără îndoială şi formele delicate de exploatare ale acestuia (Andrei Moldovan)
Silvia Bodea Sălăjan vine în literatură cu un profil poetic distinct, cu un timbru liric personal și cu o factură poetică specifică, aptă să marcheze conjuncția între vechi și nou, între versul rimat și versul liber, între tradiția poetică și poezia modernă a neliniștilor și marilor întrebări existențiale. Despre Silvia Bodea Sălăjan se poate spune, cred, că, asemenea marilor lirici nu este un poet care devine ci un poet care este . Ea concepe poezia ca artă a limbajului și limbajul poetic privit ca limbaj în limbaj .Cuvântul cu magia și meandrele lui tronează solitar în acest univers liric amenințat însă de multe ori de primejdiile tăcerii. Poetă a nostalgiilor și dorurilor neajunse la împliniri, obsesia iubirii de altădată îi modelează versul care prinde contururi noi, mereu altele, fascinante, frunct acum al inspirației autentice a unui poet pornit să descopere misterele Cuvântului (Vasile Voia)
Silvia Bodea Sălăjan scrie o poezie meditativ – reflexivă matură artistic și asimilând influențe culturale nobile. Blaga este unul dintre magistri. Rimate și ritmate uneori, lăsate alteori să urmeze firul gândirii poetice și al semnificării prin imagini- cheie și simboluri,versurile sunt pe cât de sensibile, pe atât de profunde.E o scară interioară urcată cu efort inaparent, treaptă cu treaptă: Într-un trecut / toate cuvintele se/ sprijineau de ziduri/ ţinându-se unele de altele/ ca zalele unui lanţ al /condamnaţilor sorţii/ şi făceau nod/ undeva / deasupra inimii// mă durea starea lor de veghe/ dar îmi rămăseseră visele/ o bucurie iluzorie/ ca însăşi viaţa/ în starea de dincolo de lutul nears/ undefugea neliniștea mea ( Scara interioară) (Daniel Cristea Enache)
Discursul liric al doamnei Silvia Bodea Sălăjan se impune încă de la debut printr-o notă discretă de originalitate, fiind unul cu miză pe muzicalitate și trnsparență, pe o formă și structură dominant clasică, în care baladescul alternează cu un lirism duios, ca o tânguire, esențializat, cu incantații de psalm modern, ca în emoționantul poem sugestiv intitulat Lacăte grele De altfel versuri emoționante sunt risipite cu generozitate peste tot, așa că se poate constata, fără echivoc nota de o sinceritate extremă a confesiunii, vizibilă în starea emoțională pe care o degajă fiecare poem (Ion Cocora)
Ca prozatoare, Silvia Bodea Sălăjan este autoarea unor povești cu tâlc desprinse din propria biografie. Realismul și tenta morală a istorioarelor ei o apropie de buna tradiție a prozei transilvane, de la Slavici la Agârbiceanu și de la Rebrenu la Pavel Dan, chiar dacă scenografia întâmplărilor narate și tipurile umane avute în vedere aparțin universului citadin. Mici peripeții contemporane dintr-un oraș din vest al României, prozele autoarei recompun o lume, o atmosferă de proximitate (Ovidiu Pecican)
Poetă elegiac- meditativă, Silvia Bodea Sălăjan e fascinată de misterul limbajului, căci în unuversul ei liric, amenințat permanent de primejdia tăcerii , existența și rostirea se găsesc într-o deplină sinonimie și autoarea intonează, în consecință, laude ale cuvântului și ale valențelor lui creatoare… Cuvântul este un instrument al comunicării cu sacrul, organul experienței religioase, astfel încât, cu îndepărtarea de Dumnezeu, limbajul, el însuși, capătă malformații și distorsiuni, iar omul actual nu maai poate articula decât jumătăți de cuvinte (Octavian Soviany)
Volume: În căutarea Graalului (2002); Talanţi risipiţi (2006); Chivot jefuit (2008); Suburbiile şarpelui (2011); Primejdia tăcerii (2013); Pelerin la poarta cerului (2014); Limita umbrei (2016); Serbările luminii (2018); Poveşti din lumea lui Tudor (2009); Satul Răstolţu-Deşert – metafora unei iubiri. Monografie (2009); Tudor şi Tania în lumea poveştilor (2016), Colecționarul de oglinzi (2020).Sechestrați de Corona – proză scurtă, Singurătatea celor învinși – roman, Libertatea din colivie - proză scurtă, eseuri; Povesti din lumea lui Tudor ( in limbile: română, engleză si maghiară) etc.
Prezentă în volume colective.
Colaborări la publicațiile: Magazin Sălăjean, Tribuna, Scoala noastră, Steaua, Literatura de azi, Caiete Silvane, Almăjdul, Media Kinder, Agora artelor, Destin românesc, Madrid, Poduri de dor peste Prut – Chișinău, Lumină lină – New York etc.
Premii: Menţiune de onoare - Concursul internațional Corona Italia, 2017; Premiul I la concursul naţional Poeziile toamnei, Premiul I la concursul de creaţie al editurii ART etc
***
Tema atât de dragă poetei este setea omului de desăvârșire, ceea ce îl determină să caute necontenit plenitudinea dumnezeiescului în actul creației. Desigur, în acest mediu elevat şi intim al gândirii nu poate pătrunde oricine, scriitorul convieţuind atât de confortabil cu propria-i existenţă şi cu Dumnezeu – este liniştea marilor întrebări, un câştig dintre cele mai importante pentru contextul lăuntric, semn că divinitatea, odată ce a dăruit har celui pe care îl iubeşte, îi va arăta, fără îndoială şi formele delicate de exploatare ale acestuia (Andrei Moldovan)
Silvia Bodea Sălăjan vine în literatură cu un profil poetic distinct, cu un timbru liric personal și cu o factură poetică specifică, aptă să marcheze conjuncția între vechi și nou, între versul rimat și versul liber, între tradiția poetică și poezia modernă a neliniștilor și marilor întrebări existențiale. Despre Silvia Bodea Sălăjan se poate spune, cred, că, asemenea marilor lirici nu este un poet care devine ci un poet care este . Ea concepe poezia ca artă a limbajului și limbajul poetic privit ca limbaj în limbaj .Cuvântul cu magia și meandrele lui tronează solitar în acest univers liric amenințat însă de multe ori de primejdiile tăcerii. Poetă a nostalgiilor și dorurilor neajunse la împliniri, obsesia iubirii de altădată îi modelează versul care prinde contururi noi, mereu altele, fascinante, frunct acum al inspirației autentice a unui poet pornit să descopere misterele Cuvântului (Vasile Voia)
Silvia Bodea Sălăjan scrie o poezie meditativ – reflexivă matură artistic și asimilând influențe culturale nobile. Blaga este unul dintre magistri. Rimate și ritmate uneori, lăsate alteori să urmeze firul gândirii poetice și al semnificării prin imagini- cheie și simboluri,versurile sunt pe cât de sensibile, pe atât de profunde.E o scară interioară urcată cu efort inaparent, treaptă cu treaptă: Într-un trecut / toate cuvintele se/ sprijineau de ziduri/ ţinându-se unele de altele/ ca zalele unui lanţ al /condamnaţilor sorţii/ şi făceau nod/ undeva / deasupra inimii// mă durea starea lor de veghe/ dar îmi rămăseseră visele/ o bucurie iluzorie/ ca însăşi viaţa/ în starea de dincolo de lutul nears/ undefugea neliniștea mea ( Scara interioară) (Daniel Cristea Enache)
Discursul liric al doamnei Silvia Bodea Sălăjan se impune încă de la debut printr-o notă discretă de originalitate, fiind unul cu miză pe muzicalitate și trnsparență, pe o formă și structură dominant clasică, în care baladescul alternează cu un lirism duios, ca o tânguire, esențializat, cu incantații de psalm modern, ca în emoționantul poem sugestiv intitulat Lacăte grele De altfel versuri emoționante sunt risipite cu generozitate peste tot, așa că se poate constata, fără echivoc nota de o sinceritate extremă a confesiunii, vizibilă în starea emoțională pe care o degajă fiecare poem (Ion Cocora)
Ca prozatoare, Silvia Bodea Sălăjan este autoarea unor povești cu tâlc desprinse din propria biografie. Realismul și tenta morală a istorioarelor ei o apropie de buna tradiție a prozei transilvane, de la Slavici la Agârbiceanu și de la Rebrenu la Pavel Dan, chiar dacă scenografia întâmplărilor narate și tipurile umane avute în vedere aparțin universului citadin. Mici peripeții contemporane dintr-un oraș din vest al României, prozele autoarei recompun o lume, o atmosferă de proximitate (Ovidiu Pecican)
Poetă elegiac- meditativă, Silvia Bodea Sălăjan e fascinată de misterul limbajului, căci în unuversul ei liric, amenințat permanent de primejdia tăcerii , existența și rostirea se găsesc într-o deplină sinonimie și autoarea intonează, în consecință, laude ale cuvântului și ale valențelor lui creatoare… Cuvântul este un instrument al comunicării cu sacrul, organul experienței religioase, astfel încât, cu îndepărtarea de Dumnezeu, limbajul, el însuși, capătă malformații și distorsiuni, iar omul actual nu maai poate articula decât jumătăți de cuvinte (Octavian Soviany)
![[Noutati prin RSS]](http://uniuneascriitorilor-filialacluj.ro//Poze/rss.png "Noutati prin RSS")