(n. 11 mai 1953, Baia Mare). Poetă.  Facultatea de Chimie a UBB (1976).
 
Volume:  În spatele pendulei, poezii, 2000, Oră de alchimie, poezii, 2014, Sânge de nisip, poezii, 2016
 
Au scris despre cărţile sale: Ion Pop, Constantin Cubleşan, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Ioan Groşan, Viorel Mureşan, Andrei Moldovan, Ioan Buduca, Ioan Negru, Vianu Mureşan, Adrian Ţion, George Vulturescu,  Emilian Marcu,  Marian Ilea, Nicolae Scheianu,  Nicolae Iuga, Antoaneta Turda.
 
Membră a Cenaclului de literatură ”Ion Burnar”, Baia Mare. Prezentă cu poezii în: Nord literar, Caiete Silvane, Revista ”Archeus”  etc.
 
***
 
”…delicateţea gesturilor dublează tandreţea cuvântului cu care poeta îşi decantează iubirea pură, şi ea marcată de întrebări ce frizează aceeaşi comuniune cu firea în care pentru ea se împlineşte totul dramatic…un presentiment al întomnării existenţiale … străbate oarecum frisonat toată poezia de dramatice nostalgii a Elenei Cărăuşan. Fiecare gest conţine în ritualica sa emoţia simplităţii acelei contopiri cu universul în care ea se regăseşte pură şi esenţială…
Lirica Elenei Cărăuşan din volumul Sânge de nisip pulsează de un lirism  surdinizat în trăiri asumate unei decelări universale a măreţiei, a trupului omenesc pe care autoarea îl contemplă, acesta având consistenţa propriei rostiri prin cuvânt, a propriei vibraţii emoţionale, ca metaforă a fiinţării printr-o comunicare sangvină cu eternitatea.” (Constantin Cubleşan)
 
”Acum, la lectură, poezia Elenei Cărăuşan îmi pare a sta sub semnul neliniştii. Spun asta pentru că în cartea ei, Sânge de nisip, totul este în mişcare. Întregul univers al poeziei e cuprins de o teribilă frenezie, de o ciudată agitaţie. O agitaţie, până în măduva cuvintelor, aşzice. Căci de frenezia aceasta s-au molipsit şi cuvintele, care par ele însele a nu avea odihnă…sugestia pe care poeta reuşeşte să o transmită este aceea a unui univers pulsatil, a unui imens cosmos-inimă.
…E de reţinut revenirea obsesivă a poetei la motivul gâtuirii, o fină aluzie la forma clepsidrei… Clepsidra nu mai este o măsură a timpului (a nisipului-sânge), ci o cale, un drum spre o altă dimensiune şi totodată un miraculos instrument de  transsubstanţiere, de transformare a ceva în orice altceva…
…am găsit sângele sub o nouă înfăţişare, aproape invizibil; sângele cuvântului şi noua lui lucrare ”sub acoperire”, în spaţiul dintre silabele care oricum nu mai au sens, în viziunea poetei noastre, este Gândul. Gândul este sângele perfect, fără defecţiuni. Gândul este poarta spre o renaştere nesfârşită”. (Ion Mureşan)

adresa de e-mail  elenacarausan@yahoo.com