Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară


018 Alina Bako

18. Alina Ioana Bako, Dinamica imaginarului poetic: Grupul oniric românesc, eseu. A.I.B. (n. 4 mai 1980) Doctor în filologie cu teza Dinamica imaginarului oniric. Grupul poetic românesc, realizată în cotutelă între Universitatea „Michel de Montaigne” Bordeaux şi Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia. A finalizat studiile de licenţă în 2003, la facultatea de Litere şi Arte, specializarea română-franceză, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Studiile Aprofundate, specializarea „Evoluţia formelor poetice”, în 2004, şi studiile de Master, specializarea „Comunicare şi publicitate”, în 2006. Asistent asociat la Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu din 2008, profesor titular de limba română din 2006, membră a centrului pentru cercetarea imaginarului „Speculum”, Alba Iulia, membră a CRI Grenoble (Centre de Recheche sur l'Imaginaire), redactor al revistei ASTRA – Despărţământul Sibiu, asistent lingvistic, Legta de Bergerac, Franţa, 2004. A publicat articole şi eseuri în reviste. A participat la colocvii şi conferinţe naţionale şi internaţionale: seminarul „Ecritures de l’exil” în 2007 la Universitatea „Michel de Montaigne” Bordeaux III; participare la conferinţa „Francophonies TransOceaniques”, Montréal, mai 2011. Comunicări prezentate la întâlnirile anuale (2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012) ale Centrului pentru Cercetarea Imaginarului „Speculum” Alba Iulia, publicate în volum; traduceri din şi în limba franceză (volumul „Constantin Noica şi Sibiul”, „Caietele Echinox”). A obţinut mai multe burse de cercetare şi formare: a Guvernului francez pentru doctorat în cotutelă 2006-2009, bursa ANPCDEF Islanda 2010, Atena 2011, bursa Agence Universitaire de la Francophonie Montréal 2011. A obţinut mai multe premii la Colocviul Naţional „Lucian Blaga” din Sibiu şi la Colocviul Naţional „Mihai Eminescu” din Iaşi.

„Este adusă în discuţie creaţia a cinci poeţi – Leonid Dimov, Emil Brumaru, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea şi Vintilă Ivănceanu –, reprezentativi chiar dincolo (sau dincoace) de oficiul liric al deschiderii onirice. Se cuvine subliniată, de la bun început, capacitatea autoarei de „a locui materia” poetică (e sintagma folosită de domnia sa pentru a încercui o anumită stare a liricii dimoviene), de a trăi pe portativul neconvenţional al încifrării prin imagine şi de a propune semnificaţii venite din subteranele textului imediat. Cum era şi firesc, un spaţiu extins al comentariului este acordat lui Leonid Dimov, pe care îl raportează la “oniricul pur”; este poetul care, depăşind criza limbajului, îl exorcizează utilizând tocmai consecinţele crizei. De-compunerea universului poetic are în vedere metamorfozele timpului şi spaţiului, mişcare ludică (sau doar măştile acesteia) elementele unui baroc moderat ori ale manierismului ca – bunăoară – joc al culorilor între aparenţe şi vibraţie insolită. Incursiuni similare sunt efectuate în „oniricul gurmand” al lui Emil Brumaru, în „clipa androgină” prezentă în visul lui Virgil Mazilescu, în „oniricul fractal” practicat de Daniel Turcea sau în cel delirant aparţinându-i lui Vintilă Ivănceanu. Relevând, în cazul tuturor poeţilor menţionaţi, atracţia pentru pictural este pertinent analizată adâncirea relaţiei dintre creaţia oniriştilor şi pictura suprarealistă şi, pe de altă parte, sublinierii contactului fertil cu grafica şi pictura de gen românească, un loc aparte ocupând aici desenul lui Florin Pucă. De altfel, prezenţa lui Florin Pucă a adus, apăsat, în demersul artistic al grupului ideea cuprinderii prezentului în oglinda coşmarescului – mod limită de abordare, nu mai puţin de refuz, a realităţii timpului. Căci, în final, a trăi prin poezie nu înseamnă, de fapt, a-i radicaliza autonomia prin desprindere absolută de meditaţie, adică de gândire” (Mircea Braga)

Categoria : Biblioteca
Data adăugării : 2012-09-08




Apasă aici pentru a adauga produsul în coşul dumneavoastră de cumpărături


Recomandă unui prieten

224 afișări