Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară


010_Florina_Codreanu


Florina Codreanu (n. 10 august 1981, Oradea). Existenţele sângelui. Eseu despre curgerea sângelui, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2009. Florina Codreanu se află în posesia unei teme culturale majore: ea scrie foarte bine, participativ si nuanţat, despre reprezentările culturale ale sângelui, de la obsesii placentare psihanalizabile la înţelegerea politică a sangelui ca garant al puterii. Cititorul ţine în mână o lucrare de pionierat: a-ţi asuma o asemenea temă la debut presupune curaj, subtilitate şi competenţă. (Ştefan Borbély)





„La Florina Codreanu, dimpotrivă, ideea e mai presus de material textului şi şi-o subsumează. Se simte, în volumul ei, amploarea socio-culturală a temei – reprezentările sângelui în cultura universală – şi faptul că volumul nu prezintă, deocamdată, decât eşantionări, condiţionate parţial şi de lecturi exegetice mai noi, sosite din direcţia deconstructivismului şi a postmodernităţii. Tematic, ea alternează abordări clasice şi unele mai noi, legate de semantica erosului şi a corporalităţii, metodologia autoarei pornind din istoria mentalităţilor şi din psihoistorie, ecuaţia celor două „placente sanguine” a lui Lloyd de Mause (cea hrănitoare şi cea otrăvitoare) generând două semantici culturale complementare, una care privilegiază ipostaza pozitivă, energetică a sângelui şi o a doua care insistă pe accepţiunile ei negative, terifiante, derivate din latura neagră a sacralităţii din antropologie, cea care maculează. Opţiunea pentru ineditul temei sau pentru identitatea sa cutumiară le diferenţiază, din nou, pe cele două autoare: Florina Codreanu calcă pe un teren nedesţelenit în exegeza noastră […] Teza sanguină a Florinei Codreanu porneşte de la o distincţie fenomenologică, cea a antitezei dintre corp şi sânge, confirmată de antropologie sau de psihanaliză: sângele reprezintă „originarul”, substanţa primă, nediferenţiată, ceea ce îngăduie fenomenele de „regresie” (prin violenţă, androginie sau sexualitate), pe când corpul este un „construct” cultural, la care se ajunge prin simbolizare şi diferenţiere. Autoarea sugerează foarte pertinent că, la nivelul diacronic al culturii şi mentalităţilor, sângele a fost supus unui proces de eufemizare, de transformare a negativului în pozitiv.“ (Ştefan Borbély, Două debuturi clujene, în Contemporanul, dec. 2009)



codreanu.florina@gmail.com



Categoria : Biblioteca
Data adăugării : 2011-01-06




Apasă aici pentru a adauga produsul în coşul dumneavoastră de cumpărături


Recomandă unui prieten

403 afișări