Maria-Magdalena Diaconu, Discursul corporalităţii în romanul feminin contemporan, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008. Autoarea îşi împarte cartea de debut în două secţiuni distincte. Prima se descarcă de datoria de a identifica reperele istorice ale chestiunii şi traversează rapid bibliografia condiţiei feminine: evocă inegalitatea şi lipsa de drepturi, dar şi prejudecata durabilă a farmecului fragilităţii ca semnalment pur feminin, alături de cea, la fel de îngustă, a divizării teritoriului scriptural în masculin (adică cerebral)/feminin (adică visceral). Cea de-a doua secţiune extrage din lectura extrem de aplicată şi expresivă a cărţilor unor prozatoare contemporane (Marie Darrieussecq, Marie Nimier, Hélèlne Duffau, Amélie Nothomb, Aglaja Veteranyi, Annelis Verbeke, Cecilia Ştefănescu, Ruxandra Cesereanu, Ioana Bradea, Ioana Băeţica, Nora Iuga, Dora Pavel, Ana Maria Sandu) argumente pentru descrierea mutaţiilor la nivelul imaginarului corporalităţii. Punctele de reper sunt căutate în proza unor Hortensia Papadat-Bengescu, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia Plath. Cartea reuşeşte performanţa inventarierii diferenţelor de atitudine faţă în faţă cu trupul dintr-o perspectivă perfect nelitigioasă, verticală, deloc subalternă. Scriitoarele şi personajele lor feminine îşi asumă liber corporalitatea şi ingredientele ei cu gesticulaţia dezinvoltă şi revoluţionară a femeii ca teritoriu colonizat care se eliberează.

Categoria : Biblioteca
Data adăugării : 2011-01-06