Apasă aici pentru a revenii la pagina anterioară


006_Andrei_Simut


Andrei Simuţ, Literatura traumei, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007. Textul escortă îl semnează, din nou, Sanda Cordoş: Preţuiesc la Andrei Simuţ atitudinea comprehensivă, atenţia pentru nuanţă, subtilitatea analizei de text, claritatea expresivă a limbajului critic. Pe lângă aceste însuşiri, volumul său de debut evidenţiază o altă calitate rară şi (tocmai de aceea) remarcabilă: plecând de la literatură (de la scrierile şi biografiile lui G. Orwell, S. Zweig, J. Green, E. Junger, E. Ionescu, C. Milosz, V. Voiculescu, M. Sebastian şi alţii), autorul are forţa să însufleţească un deceniu crucial (anii 40) din convulsiva istorie a secolului XX, să aducă la viaţă o lume bastardă în care nu mai este loc pentru actul literar, dar totodată acesta rămâne o strategie unică de refugiu în faţa terorii războiului. Carte distinsă cu Premiul pentru debut al României literare.





„Preţuiesc la Andrei Simuţ atitudinea comprehensivă, atenţia pentru nuanţă, subtilitatea analizei de text, claritatea expresivă a limbajului critic. Pe lângă aceste însuşiri, volumul său de debut evidenţiază o altă calitate rară şi (tocmai de aceea) remarcabilă: plecând de la literatură, autorul are forţa să însufleţească un deceniu crucial (anii 40) din convulsiva istorie a secolului XX, să aducă la viaţă „o lume bastardă în care nu mai este loc pentru actul literar, dar totodată acesta rămâne o strategie unică de refugiu în faţa terorii războiului”. Literatura traumeidevine astfel un eseu pasionant ce dovedeşte înzestrarea specială a acestui tânăr critic ce trăieşte febril şi exprimă epic ideile” (Sanda Cordoş)



„Plecând de la scrierile autobiografice - câteva şi de ficţiune - ale unor autori precum Zweig, Orwell, Julien Green, Jünger, Eugen Ionescu, Milosz, Voiculescu, Eliade, Sebastian etc, Simuţ-Cel-Tânăr, ca să-l disting de maturul său tată!, izbuteşte o frescă istorico-intelectuală convingătoare şi pasionantă a unuia din cele mai complicate decenii ale secolului trecut, deceniu care a cuprins, la început, extinderea fascismelor, apoi războiul, pentru a se încheia cu accederea la putere a extremii stângi în spaţiul est-european. Incredibil cât de multă informaţie, analiză şi interpretare a putut să încapă în ceva mai mult de 150 de pagini! Pentru că, dincolo de calităţile de critic şi istoric literar ale lui Andrei Simuţ, dincolo chiar şi de excelenţa stilului, pe care l-aş numi « controlat febril », trebuie să semnalez cunoştinţele sale de istorie politică şi ceea ce aş numi un simţ al istoricităţii care îi permite să interpreteze mereu corect abundenta informaţie”(Liviu Antonesei în „Timpul”, an IX, nr. 109, 1 ianuarie 2008)



„Andrei Simuţ e un analist al suprafeţelor integratoare şi un ponderat raţionalist de factură obiectivistă, făcut să meargă pe terenuri ferme, prin evitarea scrupuloasă a nisipurilor mişcătoare. (...) Andrei Simuţ e un clasic cu nostalgia manierismului ponderat, a cărui evoluţie către sinteze obiective poate fi întrevăzută încă de pe acum. (...) îl interesează modul în care literatura şi memorialistica decantează în apocalipsă prea-plinul istoriei atroce şi modul în care ea surmontează militant deznădejdea prin distopia 1984 a lui George Orwell, „obsesie” pentru autorul nostru, convertită apoi în subiect exegetic (cele mai substanţiale capitole din carte îl au ca subiect pe Orwell).”(Ştefan Borbély în „Contemporanul”, nr. 1 (670), ianuarie 2008)





„Andrei Simuţ practică scrisul concentrat , fraza bogată în informaţii dense şi diverse. Un alt plus al lucrării constă în lizibilitatea atractivă a modului nesofisticat în care sunt analizate şi reactualizate aceste realităţi ale deceniului cinci al secolului trecut. De altfel, se vede că problema l-a preocupat de mult şi că stăpâneşte o bibliografie aproape exhaustivă asupra temei (inclusiv excelentele volume de eseuri ale lui Orwell, netraduse încă în limba română).(Graţian Cormoş în „Tribuna”, nr. 128, 1-15 ianuarie 2008)



Incitant şi actual deopotrivă, subiectul ales de Andrei Simuţ – literatura anilor patruzeci – este abordat din unghi comparatist, căutandu-se un permanent echilibru între contextualizarea perioadei – istoria „mare” si restituirea autobiografică, (uneori literaturizată) a traumelor intimităţii creatoare – istoria intimă. Cu un real talent descriptiv, cronicarul de la “Cuvântul” îşi surprinde într-un tablou sintetic personajele naraţiunii sale critice.”(Claudiu Turcuş în “Vatra”, nr. 456/3, 2009)



Volumul a fost nominalizat la premiile revistelor Cuvântul şi Observator cultural şi a primit premiul pentru debut al revistei România literară.

 



 



simutzianulandrew@yahoo.com



 


Categoria : Biblioteca
Data adăugării : 2011-01-06




Apasă aici pentru a adauga produsul în coşul dumneavoastră de cumpărături


Recomandă unui prieten

396 afișări